În 2010, jurnaliștii Mihail Nejneru și Andu Toader scriau în ProSport un material captivant cu Dumitru Ignat. Publicat înaintea unui derby Dinamo – Steaua, articolul evidenția, prin vorbele lui Nea Nelu, modul în care fotbaliștii din anii 40-50 se dezvoltau din punct de vedere profesional. Iată mai jos textul integral publicat de ProSport în urmă cu șapte ani.
Cât de vechi și de important este „derby-ul de România”, Dinamo – Steaua? O poți afla foarte ușor, doar privind la imaginea alăturată. Este o fotografie cu Dumitru Ignat, unicul supraviețuitor dintre titularii roș-albilor din primul meci cu Steaua, disputat în 1948, în luna noiembrie, pe fostul stadion Republicii. Nea Nelu, căci așa a insistat mama lui să i se spună, deoarece nu suporta apelativul „Mitică”, are acum 82 de ani.
Ne servește cu suc la intrarea în micuțul apartament din cartierul Berceni unde locuiește. Și ne așteaptă în picioare, deși suferă vizibil atunci când nu stă așezat. „Am coxartroză. Adică, am cartilagiile de la picioare roase. Asta pentru că băgam material ca jucător, nu mă feream de nimic!”. Povestea dinamovistului este una plină de amănunte interesante: „Am copilărit în Ghencea. Cu Niculae Nicușor. Amândoi am jucat la Sportul. Iar în ’47 ne-a cumpărat Ciocanul. Eu am primit un costum și o cămașă, noi, la semnătură. Apoi am ajuns la Dinamo, alături de cei de la Unirea Tricolor.” La roș-albi, Dumitru Ignat, pe atunci în vârstă de 20 de ani, avea să fie titular. Inclusiv cu Steaua, în primul derby dintre cele mai puternice echipe ale României.
„Am avut 170 de lei primă”
Ignat povestește despre diferențele dintre prezent și trecut: „Trebuie să recunosc că nu era nivelul de acum. Da, de la primul meci s-a născut rivalitatea, dar era altceva. Prima era de 170 de lei. Iar antrenamentele erau diferite… Se făceau cam cinci ture de teren, apoi unii mai rămâneam să schimbăm pase. Atât. Însă jucătorii erau mai buni. Din vina maidanului și pentru că nu aveam mingi. Doar de cârpă sau de tenis”.
Despre primul meci cu Steaua? „1-0 pentru noi! Am jucat titular. S-a jucat la ei, adică pe Republicii. Angelo Niculescu, unul dintre cei doi dinamoviști care mai trăim din generația 1948, nu a prins echipa! A trebuit ca antrenorul să îl reprofileze fundaș în retur, pentru că la mijloc era mai greu să prindă! După meci am ieșit în oraș, dar nu erau «orgiile» de acum. Nu pleca nimeni de acolo turmentat. Dansam cu soțiile, ne distram și plecam acasă. Simplu”, explică omul care a prins în viața sa absolut toate cele 144 de ediții ale încleștărilor dintre Dinamo și Steaua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER