SPECIAL | Arena unde Ştiinţa Craiova a debutat în Divizia A şi unde a învins Steaua cu 10-0 zace degradată aproape de centrul oraşului. Stadionul ”Tineretului” din Bănie se apropie de un secol de la punerea pietrei de temelie

În Craiova, stadioane noi apar la tot pasul în ultima perioadă. OZN-ul pe care joacă Universitatea Craiova a costat în jur de 55 de milioane de euro şi are deja doi ani de folosinţă. În acelaşi complex cu arena „Ion Oblemenco” se ridică un stadion de atletism care va putea găzdui competiţii internaţionale şi care va fi inaugurat la anul. În zona Aeroportului s-a construit, pe fonduri europene, o bază sportivă de antrenament modernă. Totodată, Adrian Mititelu anunţă că-şi va clădi şi el propriul stadion, pe Calea Severinului.

Totuşi, aproape de centrul oraşului, de decenii zace o ruină, fiindcă în această stare se află stadionul „Tineretului”, unde practic a luat naştere fotbalul craiovean şi a început legenda Ştiinţei. Este unul dintre cele mai vechi stadioane din ţară, după Regie, din Bucureşti, şi „Flacăra” din Moreni. Mai păstrează încă elemente din arhitectura originară. Peste numai trei ani, dacă va mai rămâne în picioare, şi nu sunt indicii că nu s-ar întâmpla acest lucru, s-ar împlini un secol de când a început construcţia arenei.

Echipa emblematică a Olteniei a jucat acolo din 1948, de la înfiinţare, sub toate denumirile sale: UNSR Craiova, CSU Craiova, Ştiinţa Craiova şi Universitatea Craiova. Promovarea în premieră În primul eşalon, în 1964, a fost realizată pe arena de lângă „Ciupercă”, tot acolo jucând alb-albaştrii şi primele sezoane în Divizia A, până în 1967, când au trecut pe „Central”. Mai apoi, doar s-au mai antrenat acolo şi au jucat meciuri amicale, dar şi un meci oficial. Unul special, în care Ştiinţa a provocat cea mai drastică înfrângere Stelei.

Era anul de graţie 1979 şi Universitatea Craiova învingea cu 10-0 pe Steaua, în unica ediţie a Cupei FRF, competiţie câştigată de olteni. Marcatori au fost: Irimescu (3 goluri), Cârţu (2), Crişan (2), Beldeanu, Donose şi Ţicleanu. Ambele formaţii au avut absenţe în formula de bază, dintre care Balaci, Lung, Cămătaru şi Ştefănescu, la gazde, iar de la Steaua a lipsit jumătate de echipă, din prima garnitură fiind prezenţi portarul Necula Răducanu, Florin Marin, Aelenei şi Năstase. Ziarul „Înainte” avea să titreze în cronica meciului: „Scorul putea fi mult mai mare!”

Şi totuşi, arena este folosită şi în prezent. Acolo se antrenează grupele de juniori ale Consiliului Judeţean Dolj, cei de la CSS Craiova, precum şi juniorii clubului lui Adrian Mititelu. Acesta din urmă a instalat şi nişte proiectoare pe marginea terenului, pentru ca juniorii săi să se antreneze şi seara. Terenul arată rău, puştii trebuind să fie atenţi mai degrabă să nu se accidenteze, controlul mingii fiind o adevărată provocare. De duşuri nu mai poate fi vorba, apa este furnizată printr-un furtun, bălăriile înconjoară suprafaţa de joc, porţile sunt ruginite şi strâmbe, tribunele, în mare parte distruse, prezintă risc de accident. Înalta tabelă de marcaj, ieşită din uz de decenii, încă mai străjuieşte arena de legendă a Băniei şi se poate zări chiar de la Sala Polivalentă.

Stadionul s-a mai numit „ONEF”, „Regele Carol al II-lea” şi „Regele Mihai I”

Casele de bilete de la intrare sunt cele care mai aduc aminte de arhitectura pe care arena o avea la înfiinţare. A dispărut însă tribuna oficială, construită în stil arhitectural românesc, unde Regele Carol al II-a a fost prezent, la inaugurare.

Nu mai puţin de 11 ani a durat construcţia arenei ONEF din Bănie, care a fost dat în folosinţă în 1933. Amplasarea într-o zonă mlăştinoasă a Craiovei a necesitat o muncă asiduă din partea unităţilor militare din Craiova. Avea să fie redenumit Stadionul Municipal Regele Carol al II-lea, implicarea Majestăţii Sale fiind esenţială pentru ridicarea edificiului.

Stadionul fusese conceput ca un complex sportiv, cuprinzând terenul de fotbal înconjurat de pistă de alergare, un poligon de tragere, terenuri de volei şi tenis (unde acum se află complexul sportiv „Voinţa”), Băile Populare (unde apoi decenii la rând a fost ştrandul „Tineretului” şi apoi „Laguna Albastră”). Tribunele au fost denumite Regală („oficiala”) şi Populară (tribuna a II-a). Limitele sunt şi acum aceleaşi: garduri după tribuna I şi în spatele unei porţi, tribuna a II-a este graniţa de sud, iar imobilele din cadrul complexului iniţial sunt poziţionate în spatele celeilalte porţi.

Aici a jucat prima campioană dată de Bănie – FC Craiova

Meciul de debut pe stadionul „ONEF” s-a disputat între rivalele locale de atunci, Rovine Griviţa şi Craiu Iovan. Arena avea să găzduiască multe spectacole de propagandă, în diverse guvernări. Mareşalul Ion Antonescu a vizitat şi el arena în 1943, cu prilejul manifestărilor Săptămânii Olteniei, iar armata germană a pus în scenă parade închinate lui Adolf Hitler.

Pe vremea mişcării legionare, denumirea s-a schimbat din nou, în „Stadionul sportiv Regele Mihai I”. Pe acest stadion a câştigat primul titlu de campioană naţională o echipă din Craiova. Formaţia patronată de Puiu Pleşa, FC Craiova, şi-a adjudecat campionatul din sezonul 1942-1943, însă această ediţie nu este considerată oficială, deoarece s-a disputat pe timp de război, când mulţi dintre fotbalişti se aflau pe front.

FC Craiova luase naştere prin fuziunea celor două mari rivale locale, Rovine Griviţa şi Craiu Iovan (sau Craiovan Craiova). Din echipa campioană în 1943 a făcut parte şi Angelo Niculescu, cel care a fost mai apoi selecţioner al României, inclusiv la Mondialul din Mexic 1970. O dată cu dispariţia FC Craiova, în 1948, apare Ştiinţa, echipa care avea să devină un simbol al Băniei.

Băncile de rezervă ale marilor meciuri de pe „Central” sunt acolo

Pe timpul comuniştilor, stadionul avea să primească denumirea pe care o are şi astăzi: „Stadionul Tineretului”, şi a găzduit, pe lângă meciurile Universităţii Craiova, şi manifestări din cadrul „Daciadei”. Pe „Tineretului” au fost mutate băncile de rezervă de pe „Central”, adevărate bucăţi de istorie, care zac într-o mizerie de nedescris.

Sunt cele din imaginile celebre ale bucuriei de la golul lui Negrilă la meciul cu Kaiserslautern şi cele pe care au stat antrenori celebri, adversari ai Craiovei, precum Valeri Lobanovski (Dinamo Kiev), Aime Jacquet (Bordeaux), Sven Goran Eriksson (Benfica), Jupp Heynckess (Borussia Monchengladbach), Ivica Osim (Zeleznicar), Jupp Derwall (Galatasaray), Gigi Radice, Giancarlo de Sisti (Fiorentina), Pal Csernai (Bayern Munchen), Jimmy Adamson (Leeds United), Eugenio Bersellini (Inter Milano), Lucien Muller (AS Monaco).

Secvenţe dintr-un film au fost turnate pe „Tineretului”

Pe stadionul „Tineretului” au fost turnate scene din filmul artistic „Balul de sâmbătă seara”, în regia lui Geo Saizescu şi cu actori precum Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ana Szeles, Puiu Călinescu, Octavian Cotescu sau Emil Boroghină.

Comedia care a avut premiera în 1967 înfăţişează imagini de la meciul Universitatea Craiova – Progresul Bucureşti. Secvenţa cu o camionetă care aduce la meci suporteri care scandează „Hai oltenii!” rămâne memorabilă.

Arena a fost „a nimănui” timp de aproape două decenii

După Revoluţie, stadionul a fost folosit pentru antrenamente şi meciuri amicale de prima echipă a Craiovei, dar şi de echipele de tineret şi juniori. În 1995, pe vremea când George Constantin Păunescu patrona Universitatea Craiova, a fost o tentativă de reconstruire a arenei, dar tot ce s-a „realizat” a fost dărâmarea în mare parte a tribunei I, cea dintre stradă. Au apărut apoi terenuri de tenis, atât de zgură, cât şi de ciment, care însă nici ele nu mai sunt utilizate de ani buni.

În 2003, printr-o hotărâre de guvern, stadionul a trecut din domeniul public al statului şi din administrarea Agenţiei Naţională pentru Sport în proprietatea Consiliului Judeţean Dolj. Numai că la caracteristicile tehnice ale arenei de pe bulevardul Ştirbei Vodă era precizat doar „Stadion fotbal cu 2 tribune“, fără să se menţioneze nicio suprafaţă de teren şi nicio suprafaţă construită. Şi de aici au apărut tot felul de probleme, iar corvoada birocratică a durat până în 2019, când s-a reglementat situaţia juridică a acestui obiectiv, prin intabularea dreptului de proprietate al instituţiei asupra stadionului, în integralitatea sa.

Practic, în această perioadă, arena a fost „a nimănui”. Edificiului i s-a alocat de anul acesta suma de 408.000 lei de la bugetul CJ Dolj, pentru servicii de proiectare, dar, deocamdată, nu ştie când se va dărâma şi ce se va construi acolo. Mai mult ca sigur, spaţiul va fi dedicat tot sportului. Ar putea fi vorba de un proiect important, care va înghiţi multe zeci de milioane de lei. Cel mai probabil, noua contrucţie va fi destinată tot pregătirii viitorilor fotbalişti ai Băniei, care nu posedă nici pe departe destule spaţii de a se antrena în condiţii bune, drept dovadă că arena este încă utilizată, chiar şi în condiţiile actuale, de micuţii fotbalişti.