Derby-ul cu FCSB a fost așteptat cu mare nerăbdare de olteni, care au epuizat biletele cu câteva zile înainte de meci, dar în ziua partidei mai puțin a contat ce s-a întâmplat pe teren. A fost numai un prilej de priveghi, o șansă pentru 30.000 de suflete laolaltă să-și ia rămas bun de la „Sufletul fotbalului craiovean”, de la copilul bălai care a fermecat o regiune, o țară și chiar o lume a fotbalului. „Minunea Blondă” spunea „Craiova s-a născut și a murit o dată cu mine”, iar Bănia a jelit plecarea între îngeri a celui pe care-l aclama, îl răsfăța și-l proclama: „Iliuță al nostru e cel mai bun din RSR”. Nu l-a iubit doar pentru ce făcea pe teren, ci și pentru ce reprezenta. În viziunea alor lui, Iliuță din Bistreț simboliza tipul olteanului: talentat, rebel, genial, un pic arogant, năvalnic, orgolios, mândru, capabil „să scoată munții din pământ și să facă Jiul, Dunăre”.
Pe tabelele noii arene, pe care atât Ilie, cât și „Limbă” Tilihoi, cel dispărut cu câteva luni mai devreme, au apucat prea puțin s-o savureze, deși meritau mai mult decât oricine, ei și ai lor Maximi, s-o folosească și s-o înnobileze, s-au desfășurat imagini de neuitat cu Ilie Balaci. Arena n-a mai fost alb-albastră, zecile de mii de olteni venind îmbrăcați în negru, iar la Peluza Nord bannerele au fost înlocuite de o pânză cernită, fanii fiind în doliu după cel mai mare fotbalist din istoria Științei. Ilie venise în Bănia lui dragă să vadă derby-ul cu FCSB și apucase chiar să le dea câteva sfaturi lui Mitriță și celoralți alb-albaștri, care s-au transformat însă în povețe lăsate cu limbă de moarte.
Coincidență răscolitoare, dar în minutul 8, la momentul de reculegere în memoria gloriei maxime a Craiovei, jocul se oprise fiindcă oaspeții tocmai intraseră în avantaj. Kelic a marcat în proprie poartă, la fel cum o făcuse și anul trecut cu FCSB, la Severin. Croatul a făcut astfel inutilă intervenția senzațională a lui Pigliacelli la șutul lui Coman. Florile din tribune și mesajul „Balaci, de la 8 la infinit” au apărut așadar imediat după ce roș-albaștrii preluaseră conducerea. Replica oltenilor a însemnat numai o serie de cornere, fiindcă următoarea ocazie au avut-o tot băieții lui Dică, la șutul pe lângă poartă al lui Tănase (34). Peste câteva minute, Gnohere s-a făstâcit când să-l execute din unghi pe Pigiacelli, la o fază în care francezul îl depășise ușor pe Donkor.
Partea a doua a avut un gol și mai rapid, în aceeași poartă, de la Peluza Nord, bosniacul Koljic speculând ca un atacant de rasă, cu un șut la colțul lung, mingea vârâtă inteligent de Bărbuț. Când oaspeții păreau să depășească momentul de șoc și au revenit în joc amenințând poarta lui Pigliacelli prin Coman și Teixeira, a venit șutul teribil al lui Fedele, parcă fără pendulare, care a dus mingea în același colț nepăzit de Bălgrădean: 2-1!
În ziua când și-a pierdut „Minunea Blondă”, Craiova a spart blestemul anilor fără succes în fața Stelei/FCSB. Și asta chiar dacă n-a spart blestemul ratărilor loviturilor de pedeapsă, deoarece Koljic a ratat și el de la punctul cu var, după ce Mitriță o făcuse de două ori în acest sezon. Penalty-ul dictat a fost însoțit de eliminarea lui Junior Morais, care a oprit mingea in extremis, pe linia porții, dar cu mâna.
Universitatea Craiova – FCSB 2-1 Au marcat: Koljic 50, Fedele 73 / Kelic 8 – autogol Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 30.000.
Arbitru: Marcel Bârsan (București). Asistenți: Mircea Grigoriu (București), Marius Nicoară (Drobeta Turnu Severin). Observatori: Cornel Fecioru (București), Mihai Stancu (București). Cartonaș roșu: Junior Morais 86.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER