Sportivul care îi lasă în umbră pe Budescu și Alibec. „Luați exemplu de la el, băieți!” Caramavrov scrie despre fotbalistul care „nu se vede” la FCSB

Toată lumea vorbește numai despre Alibec și Budescu, specialiștii discută non-stop despre Alibec și Budescu, ziariștii scriu despre cei doi, orice ar face. Un gol de la vestiare, o ceartă cu Dică, un gest de nervozitate, o evoluție mai slabă, toate sunt analizate cu lux de amănunte, întoarse pe toate fețele. De ce s-a uitat Alibec urât la Dică, de ce dispare Budescu din joc, de ce beau cei doi atât de multă „cola”, de ce e scos Budescu la pauză, de ce nu e uneori Alibec nici măcar pe banca de rezerve, de ce alteori îi ia fața lui Gnohere, deși e praf. Etc, etc, etc.

Azi vreau să remarc un profesionist, un băiat care a venit în România să-și facă meseria corect,  loial, cu demnitate, să joace fotbal meci de meci cât poate el de bine, fără fițe și figuri. Poate că uneori nu i-a ieșit, dar în cele mai dese rânduri i-am remarcat calitățile extraordinare. Spirit de anticipație, detentă, ieșirea din defensivă cu balonul la picior, chiar simțul golului când e în careul advers, forță, rezistență la efort constant.

Foarte rar scriem despre el. Îl remarcăm, ne place de cele mai multe ori, dar îl lăsăm în planul doi și preferăm să-i descifrăm gesturile și nemulțumirile sus-numitului Alibec.

În plus, băiatul despre care vă vorbesc este și de o modestie remarcabilă. Nu l-am văzut să fie nemulțumit, nu l-am auzit să dea vina pe cineva pentru jocul echipei sau pentru greșelile sale, nu vorbește despre arbitri, pentru el doar fotbalul contează.

Acest sportiv remarcabil trebuie să fie exemplul pentru copiii care se apucă de fotbal. Nu vom ajunge nicăieri dacă ne educăm copiii în „spiritul Alibec și Budescu”, dacă îi învățăm să-i copieze pe cei doi. Micuții au nevoie de un idol care dă totul pe teren, care luptă până la ultima picătură de energie, care are bun simț și spirit de sportiv adevărat.

Din păcate, nu e român, e cam greu să găsești un român ca el. Poate nici n-am mai avut unul de la Belodedici încoace. Belodedici, care e un pic mai mult sârb decât român. Căci tot despre un sârb este vorba, cred că unii dintre voi v-ați dat seama. L-am descris mai sus pe Bogdan Planic, fundașul care a adus aseară pentru FCSB punctul vital pentru titlu.

Probabil că trebuie să fii sârb ca Planic și ca Belodedici ca să ai în tine spiritul acesta de luptător, modestia extraordinară, eleganța, forța, să fii sportiv în adevăratul sens al cuvântului.

Luați exemplu de la Planic, băieți, lăsați-i pe cei care sunt fotbaliști doar cu numele și cu talentul!

 

Publicat: 30 04. 2018, 10:58
Actualizat: 30 04. 2018, 11:33