Rivalitatea istorică e un antidot minune. Injectată cu acest drog, Steaua a venit în Groapă pentru a-și recâștiga onoarea șifonată rău în ultima vreme. Prima minge. Scântei! A doua minge! Din nou scântei! Respectând cu greu spațiul tehnic, Dorinel Munteanu se agită uneori caraghios, dar, după cum începe meciul, cu mult folos.
Dincolo, seniorial. Rednic împarte gesturi mai moi, dar clare. Steaua pare un imens taur galben, care, când recuperează, erupe spre poarta lui Lobonț prin viteza lui Stancu, Semedo sau Nicoliță. De fapt, așa și reușește să marcheze repede, cu Kapetanos în rolul semnatarului. Mai imobil decât Arthuro, grecul arată însă că vrea mai mult. Apoi, joacă totuși cu fața spre poartă.
Între șarjele Stelei, dinamoviștii așază atac după atac, furioși și răniți. Rednic privește ceasul, căutând parcă acolo o idee. Cei cu idei mai multe sunt însă tot steliștii, care găsesc transversala cu un șut al lui Semedo.
Debut de vis pentru Munteanu Munteanu își trece mâinile printre puținele fire de păr pe care le mai are. După pauză, este rândul lui Rednic să ofteze. Minutul 54, lovitură liberă Boștină.
Trage plasat și îi provoacă migrene lui Zapata, care scapă mingea. Steaua are însă noroc. Același pe care dinamoviștii îl înjură de ani buni. Îl are însă și Dinamo la „rachetele” succesive ale lui Moreno de câteva minute mai târziu. Din nou bară Kapetanos și știm că Arthuro a murit! Dinamo domină, dar o face sterp, iar Steaua trimite săgeți pe contraatac.
Meciul curge spre victoria lui Dorinel, dar „prințul” Adrian Cristea nu e de acord. După ce s-a plimbat tot meciul, dinamovistul găsește un cap de aur la centrarea lui Torje și „câinii” salvează un punct.
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER