Steaua a retrogradat după primul derby!** Cum au scăpat „roș-albaștrii” de Divizia B?!
Steaua-Dinamo: „eternul derby”. Dacă veneai cu povestea asta pe
stadion acum 62 de ani, la prima „ediție” a marelui meci, aveai
toate șansele să nu ai cui să-i expui teza ta caraghioasă. În
toamna lui 1947, doar câteva sute de nefericiți au înfruntat
degeaba vremea câinoasă, urmărind la lucru două echipe fără
valoare. La finalul acelui prim campionat, Steaua a retrogradat,
fiind salvată de Minister.
Abia înființate, simbolurile din sport ale statului totalitar,
„miliția” și „armata”, n-aveau argumente. Fără consistență,
suporteri și tradiție, erau construcțiile artificiale ale noii
orânduiri. Doar enorma forță a unor ministere înțesate de
„consilieri” ai ocupantului sovietic le ținea în prima linie a
sportului.
ProSport a scuturat praful așternut peste colecția cu presa
vremii și a descoperit că primul Steaua-Dinamo, consumat sâmbătă,
14 februarie 1948, a fost atât de prost, încât cronicarul Radu
Hoinaru a făcut eforturi substanțiale pentru a dibui măcar niște
încurajări, dacă părțile bune în evoluția celor două echipe au fost
de negăsit.
Copii
fidele ale cluburilor sovietice
Cel dintâi Dinamo – Steaua s-a încheiat la egalitate, 0-0 (la
fel ca și turul, disputat în toamna lui 1947), și a fost unul
„undercover”: Dinamo se numea Ciocanul, iar Steaua – ASA București.
Cele două formații aveau, de altfel, să‑și schimbe relativ repede
denumirile. Un an mai târziu, Ciocanul a devenit Dinamo, în timp ce
ASA a fost rebotezată CSCA, CCA, apoi Steaua. Ambele echipe erau în
totalitate de inspirație sovietică, înființate de autoritățile
comuniste române din slugărnicie față de ocupanții ruși și copiind
întru totul modelul cluburilor departamentale ale Uniunii
Sovietice.
Dermata Cluj, trimisă
în „B” în locul Stelei
Ciocanul avea deja, la acel derby, culorile alb-albastre ale
echipei Dinamo Moscova (gruparea Ministerului de Interne al URSS)
și luase cu forța crema jucătorilor de la vechea Ciocanul și de la
Unirea Tricolor (numită și Dinamo B). ASA București, care se
născuse printr-un abuz (a furat locul și jucătorii echipei Carmen
București, înființată de magnatul Dumitru Mociorniță), a mai comis
un altul în chiar primul an de Divizia A. „Militarii” au terminat
pe locul 14 din 16 posibile, dar n-au retrogradat, în „B”
ducându-se clujenii de la Dermata (clasați pe 11), cărora echipa
Armatei le-a luat apoi și cei mai buni fotbaliști.
Carmen
– ucisă de Steaua, Unirea
• Ca să se nască Steaua, a fost ucisă echipa Carmen București,
proprietatea bogătașului Dumitru Mociorniță. Carmen a fost
desființată pentru a le face loc roș-albaștrilor (al căror părinte
spiritual este fostul dictator Nicolae Ceaușescu, pe atunci
politruc în Armată), dar și pentru a fi pedepsită pentru un
„afront” adus „marelui prieten de la Răsărit”. În 1947, Carmen a
primit ordin de la guvern să joace un amical cu Dinamo Tbilisi.
Mociorniță a acceptat partida, dar a refuzat categoric „indicația”
de a pierde meciul cu sovieticii. Carmen a fost desființată cu doar
câteva zile înainte de startul sezonului 1947-1948.
• Dinamo s-a ridicat pe ruinele echipei Unirea Tricolor Obor.
„Am avut de suferit pentru că jucasem la Unirea. Fiind în Obor, cu
noi țineau negustorii. Am fost acuzați că suntem burghezi, dar și
că am fi fost echipa legionarilor. Pe mine m-au învinuit că aș fi
fost simpatizant al Gărzii de Fier, mai ales că m-am născut în
Obor, la doi pași de Gara de Est”, povestea Titus Ozon în 1994. În
primul sezon, Ministerul de Interne a preluat echipa Ciocanul,
căreia i-a schimbat culorile și lotul (au fost aduși fotbaliști de
la mai multe echipe, inclusiv Unirea). În următorul, metamorfoza
s-a încheiat, clubul fiind redenumit Dinamo.
Cele mai puternice echipe din România în anii 40 erau IT
Arad, CFR București, CA Oradea și „U” Cluj
Dinamo s-a numit, în acel prim sezon (1947-1948),
„Ciocanul București”. Ciocanul existase și înainte, dar în 1947 a
trecut la Ministerul de Interne și a devenit echipa
Miliției