Steaua, bun național!** „În vestiarul din Ghencea se vorbea mai mult ungurește”
În perioada în care PavloÂvici a jucat la Steaua, la clubul
militar evoluau foarte mulți fotbaliști de origine maghiară.
„În vestiar se vorbea mai mult ungurește decât românește! Se
strângeau acolo Raksi, frații Zavoda, Crăiniceanu, Bone, Kozka,
Harșani și alți câțiva și dă-i pe ungurește! Eu înțelegeam ce
vorbeau, că învățasem limba cât am jucat la Carei, unde eram
singurul român din echipă, dar ceilalți nu. Parcă îl aud și acum pe
Nae Tătaru: «Alo, ce-i gălăgia aia acolo, ce tot spuneți voi?».
Evident, în glumă. Ne înțelegeam perfect, eram cu toții prieteni,
nu conta că eram unguri, români sau altceva. Chiar era o stare de
spirit specială”.
Carne de
câine în Vietnam
În 1963, Steaua a fost invitată să participe în Vietnam la
Turneul Armatelor Prietene, competiție care reunea echipele armate
din fostele țări comuniste. „Atunci – povestește Pavlovici – am
văzut cum omorau vitnamezii câinii pentru a-i mânca. Îi țineau în
cuști până mai creșteau, după care le dădeau cu toporul în cap,
apoi le băgau un furtun pe gură și suflau ca să le scoată mațele.
De scârbă, n-am pus gura pe carne niciunul dintre noi toată
perioada cât am stat acolo, că ne era frică să nu fie de
câine”.
Fotbaliștii erau
ținuți ore întregi la informare politică
Printre amintirile care îl amuză și acum pe Pavlovici este una
cu fostul antrenor Ilie Savu (foto). „Stăteam cu săptămânile în
cantonament, așa era pe vremea aia, iar Ilie Savu, antrenorul
nostru, avea funcție importantă și ca militar de carieră. Sincer,
cam politruc omul… Ei bine, poate pentru a se pune bine cu șefii
sau pentru a arăta că are inițiativă, nu știu, dar vorbea cu
ofițerul pe unitate însărcinat cu informarea politică și îi băga pe
fotbaliști în ședințe care durau ore întregi și unde se discuta
despre armată, partid, toate aiurelile alea! Și asta de trei-patru
ori pe săptămână! Din fericire, eu și alți câțiva nu eram primiți
acolo, că nu eram membri de partid. De parcă ne făceau un rău
neprimindu-ne! În schimb, mergea majoritatea, în frunte cu
Constantin, Crăiniceanu, Ienei, Voinescu și frații Zavoda. Îi
țineau ore întregi pe băncuțele alea și le împuiau capul cu
politică”.