Steaua, ca o fiară**
Crainicul stadionului citește foaia de joc. Doar prenumele. Cu
un ecou înăbușit, tribuna ciuntită din Ghencea completează cu
numele. Pe rând, de la Zapata și până la rezerva Bicfalvi. Ultimul
e antrenorul, iar după Mihai cade un huiduit uscat, dublat de o
fluierătură subțire. Oaspeții sunt rostiți repede, ca enumerarea
reacțiilor adverse din reclamele la medicamente. Până la ultimul
nume. Aici, tribuna silabisește cu patos: Lă -că-tuș, Lă-că-tuș!
Omul care la Steaua a făcut brand din cifra 7 traversează cu pași
adânci gazonul din Ghencea. Salută spectatorii cu același ritual
vechi și se așează pe banca din dreapta. Pe cea din stânga a clacat
în două mandate. Acum, pe spatele lui scrie cu galben FC Vaslui,
tot în galben pe teren dirijează 11 „moldoveni” colecționați de
Porumboiu din toate colțurile planetei. Și o face bine. Opt
victorii din opt și Gerlem o conturează pe a noua. Demarează
printre Ghionea și Golanski și ridică volumul șlagărului dedicat
lui Gigi Becali. 0-1.
Ratări
incredibile, trase la indigo!
Ai lui Stoichiță răspund printr-o bară trasă la xerox în două
exemplare. Ovidiu Petre și Kapetanos care la aceeași fază lovesc
transversala. Până la pauză, Wesley mai are un șut în plasa
laterală. Relaurea îl lasă pe Tănase- mână moartă la cabine, dar nu
și pe Ghionea, stoperul cu termenul de valabilitate expirat de la
plecarea lui Goian. În plus, două ratări uriașe ale lui Temwanjera
și Burdujan. La Steaua în joc logica e repetentă, iar pentru hazard
există Kapetanos. Grecul și chelia lui aduc egalarea. Un gol care
mută emoția în careul lui Hăisan și uită numele lui Lăcătuș în
spatele entuziasmului.
Szekely înscrie golul victoriei steliste în prelungirile
partidei și îl face pe Becali să îi ierte toate păcatele: „Nu va
pleca niciodată de la Steaua!”