Stelisme

Conectată la temperamentul și apucăturile patronului ei, Steaua e o echipă agitată. Lui Gigi nu i-a plăcut niciodată fotbalul ca joc în sine. I-a stat cândva prin preajmă doar prin cazinouri unde îi plătea șprițurile și gagicile junelui Hagi, onorat că e băgat în seamă de un rege cu crampoane. Mai târziu a investit în fotbal, intuind că acest sport cu un imens suport publicitar poate fi o cârjă politică și un vehicul electoral. Și mai târziu, avea să-l arunce pe Hagi ca pe o măsea stricată de pe banca tehnică a Stelei. Se știe, Steaua este cuprinsă de febra vânzărilor și a cumpărărilor. După înstrăinarea lui Dică, dispecerul formației, s-a scos pe tarabă și compartimentul fundașilor, gata să se piardă atuul de a fi deținut cea mai bună apărare în sezonul trecut. Socoteala e limpede. Comparând prețul exporturilor cu cel al importurilor de brazilieni pârâți, rezultă un beneficiu cert. De unde se vede că lui Gigi i se potrivește mai bine un surtuc și un chimir de negustor decât un costum Armani de salonard. Acționând în maniera caracteristică, Gigi a mai strivit o insectă care îl bâzâia. Încurcata poveste a Valizei de la Cluj s-a terminat cu happy-end, după ce o Curte de Arbitraj a anulat deciziile Comisiilor de disciplină. O Curte de Arbitraj care are treabă cu fotbalul cam cât are Gigi cu Muzeul Luvru. Stai să te întrebi câți bani or mai fi rămas în valiză după atâta tevatură.