Steliștii, luați om cu om după egalul cu IFK Goteborg. Cine îi poate scoate din echipă pe Adi Popa și pe Alex Chipciu
Steaua a jucat cel de-al șaptelea amical al cantonamentului de iarnă contra lui IFK Goteborg, echipă din Suedia care se află la primul meci în 2014. Chiar și cu un evident avantaj în ceea ce privește pregătirea fizică, Steaua nu a reușit altceva decât să domine steril prima repriză a meciului. Ce-i drept, cu un prim „11” în care și-au făcut loc mai multe rezerve decât titulari obișnuiți, elevii lui Laurențiu Reghecampf au avut o prestație modestă. După pauză s-a jucat la fel de slab, iar Steaua fost iertată de primirea unui penalty clar, după un fault în careu al lui Georgievski.
Cum s-au prezentat titularii trimiși pe teren de Laurențiu Reghecampf:
Tătărușanu – chiar și fără să fie solicitat prea des, portarul titular al Stelei s-a descurcat bine. A apărat tot ce a venit pe poarta lui și a scăpat Steaua de un gol, în minutul 59, la o lovitură de cap a unui jucător al lui IFK. La fel de bine, Tătă putea să fie eroul negativ în minutul 62, atunci când a scăpat în față o minge șutată de suedezi, însă faza a fost rezolvată de Georgievski.
Georgievski – prestație cinstită în condițiile în care nici nu a avut de rezolvat prea multe faze. Macedoneanul este, în continuare, în plin proces de recuperare după operația suferită recent. A avut noroc în minutul 63 atunci când l-a faultat în careul Stelei pe unul dintre atacanții lui IFK, însă în mod surprinzător arbitrul nu a acordat penalty.
Râpă – reprofilat din nou de Reghe în centrul apărării, Râpă a avut marele noroc dat de faptul că a întâlnit o echipă slabă, care a pus rareori probleme.
Varela – s-a remarcat printr-o multitudine de intrări imprudente care fie l-au făcut să se autoaccidenteze, fie au făcut ca suedezii să aibă ocazii de poartă. Ineditul (încă!) situației date de prezența lui Râpă în centrul apărării a făcut ca Varela să aibă serioase probleme de orientare și de comunicare în defensivă. Totuși, Varela a salvat Steaua de la înfrângere respingând în minutul 80 de pe linia porții o minge șutată de suedezi.
Latovlevici – într-un real pericol să demonstreze că este o variantă mai proastă pentru postul de fundaș stânga decât Pîrvulescu. Lipsa de chef demonstrată de Lato, în special cu IFK, a fost acompaniată de un joc ezitant pe fază ofensivă. Defensiv, fotbalistul nu a avut mari probleme în contextul unei echipe suedeze lipsite de inițiativă.
Neagu – și-a făcut treaba la mijloc însă, chiar și în condițiile întâlnirii unui adversar slab, s-a limitat în a distruge construcția suedezilor. Spre deosebire de Bourceanu, om pe care îl înlocuiește, Neagu nu reușește să aibă același procentaj reușit în ceea ce privește pasele lungi către oamenii din ofensivă.
Răduț – atunci când nu strălucește, Răduț este invizibil. Din păcate pentru Steaua, a fost cazul și contra lui IFK, meci în care mijlocașul nu a existat pe teren. Parcă prea timid pentru postura în care se află, lucru pe care i l-a reproșat chiar și Reghecampf, Răduț va trebui să își schimbe, în primul rând, atitudinea pentru a putea spera la un loc de titular.
Grădinaru – deosebit de multă lejeritate în evoluția puștiului adus de Reghe la echipa mare. Grădinaru a greșit mult, în special din cauza lipsei de experiență, însă a reușit și destule faze în care tehnica și viteza l-au ajutat să scape de fundașii suedezilor. A fost autorul primei ocazii serioase a Stelei, un șut care a trecut pe lângă poarta adversă. Trecut și în banda stângă după pauză, puștiul a continuat evoluția bună și a dovedit, în săptămânile care au trecut de la startul pregătirii de iarnă, că este o soluție mult mai bună decât Adi Popa sau Chipciu.
Keșeru – pare să fie un fundaș central reprofilat pe un post ofensiv. Nu-și găsește locul pe teren, iar frustrarea rezultată se traduce printr-o exagerată încercare a fi prezent mereu acolo unde se joacă balonul. Nici cu IFK nu a reușit să se remarce, iar singura încercare de a șuta de la distanță (arma sa, pare-se) a eșuat lamentabil, cu balonul trecând la zece metri pe lângă poartă.
Iancu – cine a avut ideea să-l pună pe Iancu executant de faze fixe, în special de cornere, nu a fost deloc inspirat. Puștiul este departe de precizia de care a dat dovadă, de multe ori, Alex Bourceanu, multe dintre cornerele executate de el fiind fie prea lungi, fie spre linia de 16 metri. Nu a reușit mare lucru în rest, banda stângă fiind mult mai lipsită de activitate decât cea dreaptă.
Kapetanos – singurul lucru de care nu poate fi acuzat grecul este disponibilitatea la efort. În rest, zero! Nu a fost capabil să se demarce fără să fie surprins în offside, și-a bătut joc de câteva pase bune ale lui Iancu, a șutat în blocaj dintr-o fază excelentă și a enervat asistența fiind prins mereu pe picior greșit la pasele lungi din defensivă. Probabil cea mai proastă variantă de atacant pe care a avut-o Steaua în ultimii ani.
Au mai intrat, în a doua repriză:
Târnovan (în locul lui Keșeru, min. 58 ) – fără realizări importante, îi lipsește deocamdată plusul de curaj pe care îl are, spre exemplu, puștiul Grădinaru.
Aldea (în locul lui Neagu, min. 67) – s-a remarcat doar printr-un fault deosebit de dur pe care l-a făcut, la 25 de metri de poarta lui Tătărușanu, la câteva minute după ce a intrat pe teren.
Au jucat prea puțin pentru a se remarca: Popa, Stanciu