STOP!

Ni s-a pus bariera pe drumurile europene. Un campionat tulbure și molâu cum este al nostru nu mai are acces nici măcar în Cupa UEFA. Conducători, antrenori, jucători, suporteri încap toți în aceeași oală în care dospesc fudulia, șmecheria, superficialitatea și mârlănia.
 
CFR Cluj a părut o slugă curățică în grupa sa, unde s-a clasat ultima, mângâiată pe creștet, consolator. La Londra a dat o replică senină, solicitând-o pe marea Chelsea. A motivat-o, nu mă îndoiesc, atmosfera superbă dintr-un stadion plin ochi la un meci fără miză, cu spectatori devotați îmbibați cu dragoste pentru fotbal. Precipitați și obtuzi, conducătorii campioanei, după ce i-au făcut vânt lui Andone, îi dau brânci și lui Trombetta, chiar dacă cei doi au scos din lotul aflat la dispoziție tot ce se putea scoate. 

Sub răcnetele, petardele și fumigenele unei tribune golașe pe alocuri, Steaua a îngenuncheat în Ghencea străpunsă de zâmbetul malițios al lui Mutu. Fără să impresioneze, italienii au ținut totuși partida în zgardă, impunându-și jocul lor articulat și hotărât, păzit de un portar destoinic și simpatic ca Frey, cu chică vopsită și mustață de husar. Steaua a ajuns o ruină administrată de un despot și supravegheată de un antrenor despersonalizat. Singura certitudine din evoluția Stelei este aceea că renegatul Arthuro valora mai mult decât Toja și Semedo la un loc.