Supraviețuitorul! **El e unicul titular dinamovist al primului meci cu Steaua aflat în viață

Cât de vechi și de important este „derby-ul de România”, Dinamo
– Steaua? O poți afla foarte ușor, doar privind la imaginea
alăturată. Este o fotografie cu Dumitru Ignat, unicul
supraviețuitor dintre titularii roș-albilor din primul meci cu
Steaua, disputat în 1948, în luna noiembrie, pe fostul stadion
Republicii. Nea Nelu, căci așa a insistat mama lui să i se spună,
deoarece nu suporta apelativul „Mitică”, are acum 82 de ani.
Ne servește cu suc la intrarea în micuțul apartament din cartierul
Berceni unde locuiește. Și ne așteaptă în picioare, deși suferă
vizibil atunci când nu stă așezat. „Am coxartroză. Adică, am
cartilagiile de la picioare roase. Asta pentru că băgam material ca
jucător, nu mă feream de nimic!”. Povestea dinamovistului este una
plină de amănunte interesante: „Am copilărit în Ghencea. Cu Niculae
Nicușor. Amândoi am jucat la Sportul. Iar în ’47 ne-a cumpărat
Ciocanul. Eu am primit un costum și o cămașă, noi, la semnătură.
Apoi am ajuns la Dinamo, alături de cei de la Unirea Tricolor.” La
roș-albi, Dumitru Ignat, pe atunci în vârstă de 20 de ani, avea să
fie titular. Inclusiv cu Steaua, în primul derby dintre cele mai
puternice echipe ale României.

„Dinamo are echipă mai bună. Dar nu prea știu ce face
Andone cu ea. Îmi plac Torje, Liviu Ganea și puțin Adrian
Cristea”, Dumitru Ignat, fost fotbalist

„Și pe vremea aceea veneau puțini spectatori la
meciurile noastre de acasă. Doar câteva sute”, Dumitru
Ignat, fost fotbalist

„Am
avut 170 de lei primă”
Ignat povestește despre diferențele dintre prezent și trecut:
„Trebuie să recunosc că nu era nivelul de acum. Da, de la primul
meci s-a născut rivalitatea, dar era altceva. Prima era de 170 de
lei. Iar antrenamentele erau diferite… Se făceau cam cinci ture de
teren, apoi unii mai rămâneam să schimbăm pase. Atât. Însă
jucătorii erau mai buni. Din vina maidanului și pentru că nu aveam
mingi. Doar de cârpă sau de tenis”. Despre primul meci cu Steaua?
„1-0 pentru noi! Am jucat titular. S-a jucat la ei, adică pe
Republicii. Angelo Niculescu, unul dintre cei doi dinamoviști care
mai trăim din generația 1948, nu a prins echipa! A trebuit ca
antrenorul să îl reprofileze fundaș în retur, pentru că la mijloc
era mai greu să prindă! După meci am ieșit în oraș, dar nu erau
«orgiile» de acum. Nu pleca nimeni de acolo turmentat. Dansam cu
soțiile, ne distram și plecam acasă. Simplu”, explică omul care a
prins în viața sa absolut toate cele 144 de ediții ale
încleștărilor dintre Dinamo și Steaua.