Tactică. Gâlcă de „clasă”, Stoican a rămas repetent după ce a fost premiant. Unde s-a făcut diferența în „eternul derby”
- Dinamo a arătat excelent, aseară, contra Stelei, timp de 70 de minute. Neinspirația lui Stoican și prospețimea campionilor au făcut ca scorul să ia proporții pe final. S-a terminat 3-0, dar senzația generală a fost că diferența nu a fost atât de mare.
Steaua – Dinamo se anunța, pe hârtie, unul dintre cele mai dezechilibrate derby-uri din istoria recentă, Tănase&Co având, în opinia celor mai mulți dintre specialiști, toate atuurile să se impună la o diferență concludentă. Așa s-a întâmplat, dar scorul final, 3-0, nu reflectă decât parțial diferența de forțe din teren.
„Câinii” au jucat, pentru aproape 70 de minute, foarte bine, fiind agresivi, întâmpinându-și adversarii devreme, fără să le permită să își facă jocul de pase obișnuit. Din păcate pentru Stoican și fanii din Ștefan cel Mare, ultimele 20 de minute au fost de coșmar, Steaua putând chiar să câștige la o diferență și mai concludentă, dacă Chipciu și Tănase nu ar fi ratat cu seninătate din poziții favorabile.
Dinamoviștii s-au „tăiat” spre final
Dinamo a reușit o bună parte din meci să țină piept campioanei grație unei dăruiri exemplare a jucătorilor. Alexe și colegii săi au alergat mult mai mult decât rivalii, reușind în mare măsură să suplinească prin asta diferența evidentă de valoare.
Dar acest lucru nu a fost de ajuns, Steaua dovedind încă o dată că e superioară la mai multe capitole. Dacă elevii lui Gâlcă au putut să ducă un ritm constant pe toată durata partidei, rivalii au căzut fizic spre final, când era clar pentru toți că nu mai pot evolua cu motoarele turate la maximum.
Dincolo de pregătirea fizică superioară a steliștilor, moștenită poate din era „Neubert”, Dinamo are un alibi pentru faptul că nu a putut să se ridice fizic la nivelul opozantei. Marți, la Mioveni, „câinii” au jucat în Cupă, iar Stoican, fără un lot numeros și echilibrat la dispoziție, a fost nevoit să folosească o echipă apropiată de cea standard. Dinamo a trimis în teren vineri, cu Steaua, nu mai puțin de 7 jucători care au fost pe teren din primul minut cu doar trei zile înainte, în Cupă. De partea cealaltă, Gâlcă și-a permis luxul să își odihnească aproape toți titularii în Cupă, marți, la Iași, astfel că la capitolul prospețime a avut un plus vizibil pe final.
Dinamo, la Mioveni
- Marc – Bărboianu, Nedelcearu, Cordoș, Grecu – Miranda, Elton – Gavrilă, D. Rotariu, M. Alexe – Bilinski
Dinamo, contra Stelei
- Marc – Fai, Nedelcearu, Cordoș, Grecu – Bărboianu, Boubacar – C. Matei , M. Alexe, V. Lazăr – Bilinski
Boubacar a fost omul care a dat consistență mijlocului terenului dinamovist
Schimbările care au făcut diferența
Pe lângă faptul că Dinamo nu a mai fost capabilă să facă același presing sufocant după scurgerea a două treimi din meci, un alt aspect care a făcut diferența și care a dus scorul final la unul de neprezentare a fost inspirația antrenorilor.
„Este o victorie meritată a Stelei, care a arătat că are jucători de clasă. Ne lipsește răbdarea, dar eu am încredere în jucători. Vrem să mai aducem jucători în iarnă, să dublăm posturile și să avem un echilibru. Mi-am dorit foarte mult să câștigăm în această seară, am jucat de la egal la egal până la golul doi, dar diferența o fac jucătorii de clasă. Faptul că Szukala este un jucător de clasă face să fie greu de blocat”, explica Stoican, la final. Antrenorul este însă și el unul dintre vinovații pentru înfrângerea usturătoare, chiar dacă adversara a arătat „clasă”.
Dacă am punctat mai devreme cât de bine și-a așezat tehnicianul din „Ștefan cel Mare” echipa în teren și cât de bine și-a surprins rivalii, lăsându-le puține soluții și spații de joc, trebuie spus și faptul că acesta a fost total lipsit de fler când a mutat de pe bancă.
Schimbarea lui Matei – cea mai mare dezamăgire pentru Dinamo, pentru că mijlocașul dreapta nu a reușit să aducă niciun plus în joc, a greșit pase ușoare, care puteau fi destabilizatoare pentru apărarea de multe ori visătoare a Stelei – se justifica, iar Rotariu, cel trimis în teren, a fost mai activ.
În schimb, înlocuirea lui Boubacar a fost o decizie catastrofală. Senegalezul s-a achitat excelent de atribuțiile sale, fiind unul dintre oamenii care au creat un presing sufocant în prima parte a jocului. Randamentul său a scăzut ușor, dar era clar pentru toți că el este fotbalistul care dă consistență la mijlocul terenului și este unul dintre puținii capabil să facă tranziția. Stoican l-a considerat probabil prea obosit și l-a introdus pe Gavrilă, absent nemotivat. După introducerea sa, Dinamo a jucat practic în doar zece jucători, pierzând total mijlocul terenului.
De partea cealaltă, Gâlcă, văzut de mulți lipsit de experiență, a gândit perfect. A „betonat” mijlocul, introducându-i pe Breeveld și Bourceanu în locul lui Sânmărtean și Keșeru, mizând pe Adi Popa și Chipciu pentru contre. Pariul tehnicianului din Ghencea a fost cel câștigător, cei doi închizători blocând toate culoarele spre poarta lui Arlauskis.