„Tânăr vreau mereu să fiu”

Lucescu junior nu mai e chiar junior. Răzvan a ajuns la 40 de ani, vârstă pe care antrenorul Brașovului o consideră „tocmai bună pentru a merge cu echipa în Cupa UEFA“. Între două antrenamente ale „stegarilor“ din Antalya, Lucescu fiul a dezvăluit pentru ProSport cine și ce i-a influențat cel mai mult viața.

Cât a contat în viață faptul că Mircea Lucescu e tatăl tău?
Înainte de a fi Mircea Lucescu, tata e tata. A contat ca orice părinte, la fel cum au contat și mama, și bunica mea, dar și alții. Nu îți închipui că dormeam mai liniștit știind că tata e Mircea Lucescu.

Care a fost cea mai frumoasă perioadă a copilăriei tale?
Cea în care stăteam la Hunedoara, 1977 – 1982. Plecaserăm din București, din aglomerație și stress, și descoperisem un oraș liniștit, în care puteam merge singur la joacă.

Ai avut o copilărie fericită?
Foarte. Dar nu am fost un copil special. Mă mai băteam și eu cu alții, mai uitam de lecții, eram normal. Și oarecum privilegiat, pentru că aveam mereu minge de piele, care nu se găsea pe piață, și toți copiii voiau să se joace cu mine. Artexul, cum se numeau mingile alea, a fost atuul copilăriei mele.

Și totuși, nu-ți lipsea nimic?
Îmi doream să fi avut o soră mai mare, care ar fi învățat foarte bine și i-ar fi mulțumit pe ai mei. Așa m-ar fi lăsat pe mine să joc fotbal toată ziua.

Numai fotbal?
Păi altceva, ce? Nu era internet, PlayStation, nu era nimic.

Tinerețea a fost agitată?
Mergeam în fiecare sâmbătă la discotecă, la Vox Maris. Mi-a plăcut distracția, făceam petreceri, întâlniri, ceaiuri. M-am însurat la 21 de ani, dar asta nu înseamnă că am stat apoi în casă. Ne distram foarte bine și în familie.

Nu te-ai însurat cam repede?
Nu regret deloc că am făcut asta. Acum am copii mari, avem o relație apropiată și modernă. Nu există diferență mare între noi. Marilu face 18 ani în decembrie, Matei 15, iar eu am 40. Suntem o familie modernă.

La 50 de ani se vede în străinătate

Dacă Marilu vine la anul și îți spune: „Tată, mă mărit!“?
Asta e. Eu sunt dator să o sprijin mereu, orice ar face. Totuși, încă nu mă văd socru mic. Ea studiază în Elveția, are alte priorități, iar când va fi să fie, va fi!

Vorbești des cu ea?
Lunea și joia. Asta e convenția noastră. Într-un timp, din cauza programului, uita să mă sune și nu vorbeam cu zilele. Atunci am făcut regula asta.

Dar cu Matei?
El era mai apropiat de Ana, dar acum trage spre mine. Vorbim mereu. Așa am fost și eu. Până la 15 ani eram cu mama, apoi am trecut la tata.

La 50 de ani unde te vezi?
În străinătate. Trăind și antrenând acolo. Vreau să am cât mai multe experiențe, deoarece ele te fac să descoperi lucruri noi.

 

”De la un timp simt nevoia de liniște. Asta e singura schimbare față de anii trecuți. Îmi place să citesc și să mă uit la filme pe HBO”, RĂ‚ZVAN LUCESCU

”O aniversare frumoasă am avut în 2006, când eram la Rapid. Ziua mea a căzut exact între cele două meciuri cu Hertha Berlin, ambele câștigate”, RĂ‚ZVAN LUCESCU