Până la 27 de ani jucase doar în ligile inferioare și se gândea să se lase. Un an mai târziu era titular la națională
Dorel Stoica este mezinul unei familii cu patru băieți. Tatăl său ține cu Steaua, iar mama lui cu Dinamo
Destinul lui Dorel Stoica este desprins parcă din poveștile despre visul american, acolo unde îți poți îndeplini orice dorință indiferent de vârstă.
Până la 27 de ani, însă, destinul fotbalistului oltean a fost românesc 100%. A început fotbalul de la o vârstă fragedă, 4 ani, însă până la 17 ani a stat în umbra altor mari talente născute la Turnu Severin, asumându-și porecla „Așchiuță”. Primul său antrenor, Jean Olteanu, a murit într-un tragic accident. În 1998, pe când se afla la mare în cantonament cu juniorii de la CSS Severin, acesta a pierit încercând să-l salveze de la înec pe unul dintre elevii săi. Astfel, Dorel a ajuns pe mâna lui Marian Brihac, cel care a transformat în fotbaliști copii precum Mirel Rădoi sau Florin Șoavă. „Sincer, nu credeam că va ajunge vreodată la națională. Până în ultimii doi ani de juniorat era foarte scund, dar avea talent grămadă. Era incredibilă diferența dintre frații lui, dezvoltați și bine clădiți, și el, firav și foarte mic. Abia în ultimul an și-a dat drumul și s-a impus în echipă. Avea 17 ani”.
Casa părintească, transformată în muzeu al U Craiova Din cei patru copii, toți băieți, familia Stoica a sperat ca măcar unul să ajungă mare fotbalist. S-a nimerit să fie tocmai cel mic, Dorel, deși nici chiar părinții lui nu mai credeau, la un moment dat, că va reuși.
„Suntem foarte mândri de el, însă noi nici nu ne mai gândeam că va ajunge vreodată să evolueze la nivel înalt. Eu am ținut mereu cu Steaua, iar soția mea cu Dinamo. Dar cât timp Dorel a jucat la Craiova, casa noastră s-a transformat într-un fel de muzeu al Universității. Peste tot erau poze și fanioane alb-albastre”, povestește tatăl fotbalistului, Ioan Stoica.
A vrut să se lase și să plece la muncă în Spania! Cariera de fotbalist i-a pus însă la grea încercare răbdarea lui Dorel. De la terminarea junioratului, acesta n-a reușit, timp de opt ani, să urce mai sus de Liga a III-a, deși absolut toată lumea care-l vedea jucând avea numai cuvinte frumoase despre calitățile sale. Severvav, AS Drobeta, CSS Severnav și Dierna Orșova sunt cluburile din CV-ul lui Stoica până la sfârșitul lui 2003, atunci când împlinise 25 de ani. Acela a fost momentul de cumpănă al vieții sale. Sătul să joace pe tăpșane și să tot spere că-l remarcă cineva, mijlocașul s-a gândit să pună ghetele în cui și să-și încerce norocul în altă meserie.
„Este adevărat că am vrut să plec la muncă în altă țară, deoarece eram în Liga a III-a, jucam aproape gratis, nu vedea nimeni ce pot și nici evoluțiile mele nu erau apreciate. Bine că n-am plecat și nu regret”, își povestea Dorel alegerea după ce a ajuns căpitan la Știința.
A avut baftă cu Jean Nițulescu, de la Craiova Norocul său s-a numit, în acea perioadă, Jean Nițulescu. Președintele lui FC Craiova, echipă născută din defuncta Extensiv, l-a remarcat pe jucător la un meci de campionat și câteva luni mai târziu l-a legitimat. A fost primul pas spre glorie. „Era un meci între Alexandria și Dierna Orșova, în turul sezonului 2003-2004. Mi-a sărit în ochi evoluția lui și în iarnă nu m-am lăsat până nu l-am transferat. E un jucător cu calități extraordinare, iar la noi a jucat atât libero, cât și fundaș la marcaj și mijlocaș defensiv. A dat vreo 12 goluri”, își amintește Nițulescu. Acela a fost și primul contact al lui Dorel cu actualul antrenor de la Steaua, Eugen Neagoe, pe atunci secund la gruparea olteană.
Transferat cu scandal la Craiova În vara anului 2005 a venit timpul pentru Dorel, la vârsta de 26 de ani, să facă pasul spre fotbalul mare. El s-a aflat printre cei 11 jucători din „lotul Caracal” cumpărat de Mititelu pentru a reclădi retrogradata Universitatea Craiova. Totuși, Stoica a făcut pregătirea de vară cu Pandurii, ajungând în Bănie în ultima clipă. „Antrenorul de atunci, Ovidiu Stângă, i-a spus că n-are nevoie de libero pentru că el folosește patru fundași, așa că i-am dat hârtie că are voie să se antreneze cu Pandurii”, explică președintele lui FC Caracal, Jean Nițulescu. Dorel, ademenit de mirajul Ligii I, a ținut cu tot dinadinsul să rămână sub comanda lui Emil Săndoi la Târgu Jiu, acolo unde era văzut deja ca un viitor internațional. „E sculă de fotbalist. Ă‚sta în maximum un an ajunge la națională”, spuneau atunci despre el jucătorii echipei Pandurii. Totuși, Știința nu a cedat și astfel Stoica a ajuns să evolueze timp de patru ani și jumătate în Bănie, iar timp de trei ani să poarte banderola de căpitan. Prieten cu Rădoi, Șoavă și Boștină Dorel Stoica a rămas în relații excelente cu foștii săi colegi de la juniori, Mirel Rădoi, Florin Șoavă și Gabriel Boștină. Cu primul este prieten la cataramă, în presă vehiculându-se informația că Mirel i-ar fi găsit contract în Arabia Saudită la începutul acestui an. În semn de prețuire, la un meci direct Craiova – Steaua, de acum trei ani, Rădoi i-a dăruit tricoul său lui Stoica la final. Căpitanul Craiovei a mers apoi să salute galeria și a fost deposedat de suvenirul său de către fani, care imediat i-au dat foc.
„Era un copil liniștit, nu ne-a creat probleme. Nu am plătit după el niciun geam, chiar dacă bătea mingea mereu. Abia după ce a ajuns fotbalist, a spart unul, cu șutul său puternic, pe aici prin Severin, în curtea școlii, și l-a plătit singur”, Constanța Stoica, mama lui Dorel
„Dorel era un tip timid, care numai atunci când era pe teren se exprima cu adevărat. Un jucător de ambele picioare și care posedă un șut foarte puternic. Este visul oricărui antrenor”, Marian Brihac, antrenorul lui Dorel Stoica la juniori
Într-un comunicat oficial, Steaua neagă faptul că Pițurcă le-ar fi spus oficialilor craioveni că pot să-l trimită pe Dorel Stoica la închisoare, pentru că nu-l interesează soarta acestuia
„Cei de la Craiova sunt nebuni de fac atâta presiune înaintea meciului direct pe tema Dorel Stoica. Sunt strategii de oameni nebuni”, Gigi Becali
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER