În urmă cu mai mulți ani a avut un accident de muncă și de atunci a rămas țintuit într-un scaun cu rotile. Povestea lui e impresionantă și Flavius Stoican a făcut un gest superb. La meciul cu Guangzhou, antrenorul dinamovist i-a oferit prilejul de a viziona jocul echipei favorite de pe banca de rezerve. „A venit la mine înainte de joc și mi-a spus că ar avea o mare plăcere dacă l-aș lăsa în preajma noastră pentru că iubește enorm pe Dinamo. Pentru mine orice fan contează și am acceptat fără să stau pe gânduri”, a spus Stoican pentru www.prosport.ro.
Românul ajuns, din păcate, într-un scaun cu rotile e originar din Tulcea. „De zece ani locuiesc cu soția și cu fiica mea, care și ea e dinamovistă, în Valencia. Când echipa vine aici, nu ezit să fiu de față la orice eveniment pe care îl are. Nu am pierdut niciun meci, niciun antrenament, chiar dacă a plouat. Mi-am luat cazare la ei în hotel și la meciuri vin cu mașina mea. Soția e cu mine aici, săraca cred că s-a săturat de nebunia mea pentru această echipă… Dar, i-am promis că după ce pleacă Dinamo, am să o duc să viziteze Sevilla”, spune Ilie Beldiman, care a venit de la 521 de km să fie lângă favoriții lui. Pasiunea pentru formația din Șoseaua Ștefan cel Mare o are de când era mic, dar pentru că locuia în Tulcea, nu își permitea să vină la fiecare joc al roș-albilor. „Aici, în Spania, am vizionat cele mai multe jocuri ale lor. Iubesc enorm această echipă. Uite-l pe cangurul Mateuț, de el îmi plăcea cel mai mult din marea echipă din anii 80! Acum, mă bucur că în formație sunt mulți tineri și mai ales că toți sunt români. Fotbalul practicat de copii e altceva, e frumos, e pur, e o plăcere să-i privești. Îmi plac Matei, Rotariu… La ce situație e la noi, e greu să mă gândesc prea curând la titlu”, se destăinuie el.
„Nici Valencia sau Levante nu fac antrenamente precum Stoican”
Ilie Beldiman nu cere compasiunea nimănui. Întrebat despre accident, fața i se întristează. „Lucram pe șantier și am avut un accident. Îți spun cum s-a întâmplat, dar, te rog, nu scrie… Asta e! A fost foarte greu. Să stai opt luni în comă… și apoi să te trezești… E ceva… Mai bine nu îți mai spuneam, ce rost are să vorbim de lucruri triste”. Are dreptate, de ce să vorbim despre lucruri triste? „Vă place de antrenorul Stoican?”, primul răspuns vine din linia feței, apoi rostește apăsat, mândru. „Da, uite, să știi că face antrenamente moderne. Plăcute. Eu merg des și la ședințele de pregătire ale echipelor Valencia și Levante, dar unele lucruri pe care le face Stoican la Dinamo sunt mult mai interesante decât ceea ce văd la formațiile spaniole. E tânăr și are foame de performanță. Am încredere în el. Cum se vede fotbalul românesc de aici, din Spania? Slab, foarte slab. Sunt două, trei echipe mai răsărite prin Liga 1, dar și acestea când joacă afară se fac de râs”, încheie devotatul suporter dinamovist. Rămâne cu privirea lungă spre gazon și se bucură de fiecare acțiune a echipei lui. Până la urmă, microbul fotbalistic care îți intră în sânge, așa cum spune și el, poate face minuni. Pentru Ilie Beldiman, viața nu s-a oprit la acel accident. A mers înainte cu familia lui și cu… Dinamo.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER