Tinicheaua

După ce Dică și-a agățat pe umăr lupara siciliană, Gigi Becali a mimat indiferența. Parcă ar fi vândut în Ștefănești câteva parcele lăsate pradă scaieților și de care abia își mai aducea aminte. „Ce mai afacere, ce-s alea două milioane?” În spatele camerelor TV și a reportofoanelor, probabil că își râde în bărbia de centurion roman. A împușcat doi iepuri dintr-un foc. Pe de-o parte, și-a respectat cuvântul dat lui Dică, de a nu-i fixa un preț prohibitiv. Nimic nu-l va împiedica să dea cu tifla oglinzii, „sunt om de onoare”. Pe de altă parte, a aruncat în derizoriu totuși cel mai important transfer al Stelei din ultimii ani, aducându-și aminte din senin că Dică a avut momente în care a fost contestat de tribună. Ipocrizie. Cât preț a pus patronul Stelei pe părerea tribunei ne-a convins pe când se amuza lăsându-l din lesă pe Mihai – câine de circ, care ajusta părerile cum își îndrepta Becali portiera Maybach-ului, cu ranga. În Ghencea, Dică n-a fost noul Lăcătuș, Balint sau Ilie Dumitrescu. Momentele de rătăcire au scos peri albi, au adâncit misterul din jurul unui jucător cu har și gleznă fină. După patru ani și jumătate, Dică nu merita în niciun caz despărțirea nepoliticoasă „l-am dat de milă”. O tinichea de coadă, de parcă pleca la Buzău sau Crevedia, nu la Catania.