„Toni Polster, unde ești, să vezi circul din Giulești?”** La Gheata de Aur a lui Cămătaru a muncit toată Divizia A

Al doilea episod frizând penibilul s-a petrecut în campionatul
1986-1987. Pentru a înțelege cum a fost posibil ca un mare
fotbalist, precum Rodion Cămătaru, să fie implicat într-o mascaradă
atât de evidentă încât L’Equipe l-a premiat cu „Gheata de Aur” și
pe ocupantul locului doi din acel sezon, austriacul Toni Polster, e
nevoie să vedem contextul.

Mircea Lucescu venise la Dinamo în toamna lui 1985 și pornise
reconstrucția echipei într-un moment de maximă expansiune a Stelei,
care în primăvara lui 1986 cucerea Cupa Campionilor. În sezonul
1986-1987, la Dinamo apăruseră Lupu și Mateuț, fusese adus și
Cămătaru de la Craiova. Întăririle n-au fost însă suficiente,
Steaua a defilat.

Ultimele speranțe ale dinamoviștilor de a se bate la titlu s-au
risipit pe 13 mai 1987, în etapa a 27-a, când derby-ul din „Ștefan
cel Mare” cu Steaua s-a terminat la egalitate, scor 1-1. Mai erau
șapte etape până la final, iar roș-albaștrii aveau nouă puncte
avans în clasament. Din acel moment, Dinamo a renunțat la cursa de
urmărire și s-a reorientat către un obiectiv internațional: „Gheata
de Aur”.

21 din 23 de goluri – marcate de
Cămătaru

Cel ales pentru a fi catapultat spre obiectiv: puternicul Rodion
Cămătaru. Fotbalist foarte valoros, excelent marcator, participant
la marea calificare a Craiovei în semifinalele Cupei UEFA, în 1983,
„Cami” marcase în primele 27 de etape 23 de goluri. Ceea ce a urmat
a fost însă halucinant.

În ultimele șapte etape, Dinamo a mai câștigat doar șase puncte,
dar a înscris 23 de goluri, dintre care 21 date de Cămătaru! Au
fost câte trei goluri cu Corvinul, Oțelul și Rapid, patru cu
Sportul, cinci cu Jiul! Râdea toată lumea: jucătorii, suporterii
adversarilor, până și fanii proprii. La blatul cu Flacăra Moreni,
2-3 în „Ștefan cel Mare”, în care Cămătaru a înscris de două ori,
iar oaspeții s-au pus la adăpost de retrogradare, spectatorii de pe
Dinamo au protestat la scenă deschisă.

Cum să
faci echipa ca să iasă bine

Apogeul a fost atins în ultima etapă, la Rapid – Dinamo 4-3, toate
golurile oaspeților fiind înscrise de Cămătaru. Galeria
„feroviarilor” a ironizat teatrul de pe teren prin scandări rămase
celebre în folclorul fotbalului nostru: „Cămătaru Rodion, nu e
gheată, e șoșon!”, „Cămătaru, hai pe noi, să ne dai și golul doi!”,
„Toni Polster, unde ești, să vezi circul din Giulești?”.
Uneori, lucrurile se aranjau mult mai subtil. „Eu am făcut marcaj
la Cămătaru… Nu mi-a spus nimeni că trebuie să-l las pe Cămătaru să
dea goluri, dar eu abia debutasem, aveam 19 ani, n-am avut nicio
șansă în fața lui, care era un internațional de 30 de ani, cu vastă
experiență…”, povestește Adi Matei”. În general, foștii adversari
ai lui Cămătaru admit că un asemenea record e imposibil de realizat
„pe bune”.

„Ceva-ceva a
fost”

Constantin Pană, mijlocaș la Sportul în meciul câștigat de
„studenți” cu 5-4 în fața dinamoviștilor și în care toate golurile
oaspeților au fost date de Cămătaru, garantează: „Mie, personal,
n-a venit nimeni să-mi dea ordin să mă dau la o parte. O singură
dată ni s-a atras atenția să ajutăm «U» Cluj și atunci am refuzat
să joc. Nici la meciul cu Dinamo nu ne-a spus cineva ceva. Dar,
într-adevăr, ceva-ceva a fost în acel an… Părerea mea e că nu se
poate nicăieri în lume realiza așa ceva, să dai 21 de goluri în
șapte etape!”.

L’Equipe i-a dat „Gheata de Aur” și
austriacului

Finalul sezonului i-a găsit pe Polster cu 39 de goluri, iar pe
Cămătaru cu 44. Francezii de la L’Equipe au fost nevoiți să-i
acorde „Gheata de Aur” românului. Într-un act de justiție rămas
fără precedent a fost premiat, tot cu „Gheata de Aur”, și Polster,
ocupantul locului secund.

„Nu voi uita toată viața acel sezon! Citeam săptămânal rezultatele
în ziar și mi-am dat imediat seama că se întâmpla ceva necurat!”,
avea să povestească Polster, acum trei ani, într-un interviu din
Evenimentul zilei. „Cămătaru nu putea da 21 de goluri în șapte
etape. Așa ceva nu se poate întâmpla nicăieri în lume! Ca o
recunoaștere a nedreptății care mi s-a făcut, ulterior am primit și
eu «Gheata de Aur». Eu dădusem toate golurile pe bune. Cămătaru a
fost un golgheter mare, care ar fi făcut carieră și fără
aranjamente”.

„Măi, vă rog frumos,
lăsați-mă-n pace! Mă luați cu vrăjeli din
astea…„, Rodion Cămătaru, după ce a aflat
subiectul discuției

„Mie nu mi-a spus nimeni să
mă dau la o parte, dar ceva-ceva a fost atunci. E imposibil să dai
21 de goluri în șapte etape„, Constantin Pană,
titular la Sportul în meciul în care Cămătaru a dat patru
goluri

„Cangurii” au avut „doar” un jucător pe
fals

În contextul obiceiurilor împământenite în România, șmecheria la
care s-a recurs în 1981, când naționala sub 20 de ani a obținut
bronzul la Mondialele din Australia folosind „doar” un jucător care
depășise limita de vârstă, pare o bagatelă. Ioan Andone a fost luat
în lot și titularizat în meciurile de la antipozi cu acte care
atestau că se născuse la 1 august 1961, deși fotbalistul se
născuse, în realitate, cu un an și jumătate mai devreme, la 15
martie 1960.

„Aveam 19 ani atunci, eram
un copil, cum puteam eu să fac marcaj la
Cămătaru?„, Adi Matei, fundașul care l-a ținut pe
Cami la Rapid – Dinamo 4-3