Trei puncte surde

Ce e cel mai frustrant pentru Oțelul după această înfrângere e că Steaua a lăsat senzația că a luat trei puncte din mers, cu gândul mai mult la marele meci cu Dinamo.

Cel mai spectaculos om de pe teren a fost Dorinel Munteanu. A țipat de parcă dirija debarcarea din Normandia, a arătat pumnul atunci când ai săi nu stăteau așa cum și-ar fi dorit antrenorul și a apelat la acel set de manifestări din care Dan Petrescu și-a făcut un mod de viață la Urziceni. Energie consumată în van, pentru că meciul de la Galați avea să-i producă o decepție. În prima repriză, Steaua și Oțelul au căutat cu economie golul, bucureștenii trimițând primul șut spre poartă abia în minutul 22, prin Andrei Ionescu. Ocazia cu adevărat mare avea să-i aparțină însă gălățeanului Matei, care, la capătul unei contre a gazdelor, a trimis cu latul pe lângă poarta părăsită de Zapata.

Unii cu nervii, alții cu golul

Partea a doua se deschide cu Szekely ratând cu toată poarta în față, dar și cu senzația că Oțelul găsește cu mai multă inspirație spații printre fundașii lui Bergodi. Doar o senzație, pentru că Steaua explodează în minutul 58 spre poarta lui Kolev, omul de după ultima pasă numindu-se Surdu. Acesta a plasat mingea la colț cu un șut de atacant rasat, înnebunindu-l pe margine pe Dorinel. Ultimul a „turbat” însă abia după ratarea de peste câteva minute a lui Jelev, bulgarul trimițând cu capul peste poarta unui Zapata ieșit aiurea. Apoi, până la final, Bogdan Stancu vede cartonaș roșu, Dorinel vede din ce în ce mai albastru, iar noi ne uităm cu jind spre următoarea duminică, în care avem eternul Steaua – Dinamo.