Echipele de start:
Arbitru: Marcel Bârsan (București). Asistenți: Ciprian Danșa (Satu Mare), Marius Nicoară (Severin). Rezervă: Iulian Dima (București).
Observatori: Ion Cățoi (București), Marian Salomir (Cluj).
Când „dușmanul de moarte” trece Oltul, provincia „celor mai fierbinți dintre români” dă în clocot și nimeni nu acceptă ca alb-albaștrii să cedeze un milimetru de pământ, sau de nisip, în cazul terenului de pe „Ion Oblemenco”, fără sacrificiu. „Câinii roșii” au însă un mentor, Florin Bratu, care știe ce înseamnă un derby cu Știința, și Dinamo a venit montată pentru un prim succes pe noua arenă a Băniei. Descoperiți pe anumite posturi, cei doi antrenori nu și-au mai permis să le acorde o perioadă de acomodare lui Koljic, respectiv Cooper și i-au trimis în primul 11, deși cei doi nici nu știau numele tuturor colegilor noi.
Primul atac al serii l-a dat galeria dinamovistă, destul de numeroasă, care a încercat să evadeze din sectorul propriu pentru a se răfui cu suporterii olteni. Când forțele de ordine au restabilit ordinea, răspunsul fanilor Craiovei a venit printr-o coregrafie aniversară, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea clubului, al cărei mesaj a fost: „De patru generații încoace, în acest loc de pe pământ, s-o dai pe Știința mai departe e cel mai de preț legământ”.
Și pe teren tot oaspeții au dat primele lovituri, prin Gomelt și Popa, primul întinzându-l pe Pigliacelli, al doilea izbind spectaculos încheietura barelor. Riposta putea veni pe un contraatac inițiat și finalizat de Bărbuț, dar acesta a fost sabotat de o dună de nisip în preajma cercului de la 11 metri. Dinamo a continuat să joace așa după intuia Mangia, după chipul și asemănarea antrenorului Bratu, cu liniile sus, neintimidată de cei 25.000 de olteni. Astfel a ajuns Ricardo Grigore în poziție de finalizare, dar l-a mai evidențiat o dată pe italianul din poarta Științei. Gazdele au scos capul prin combinațiile dintre cei doi internaționali, Mitriță și Bancu, primul atentând de două ori la poarta lui Penedo. Dinamoviștii și-au revendicat prima repriză, câștigând centrul terenului, unde Fedele și Cicâldău au fost dominați de Cooper, Gomelt și Nistor, și au speculat zona tânărului Borța, sufocat de învăluirile adversarilor. Oltenii s-ar fi declarat mulțumiți cu 0-0 la pauză, dar la ultima fază aveau să primească un mare bonus, de la ultimul venit, Elvir Koljic. Bosniacul, inexistent până atunci, și din cauză că noua sa echipă nu era obișnuită cu jocul cu pivot, s-a desprins de Katsikas la cornerul lui Cicâldău și a plasat fulgerător o lovitură de cap pentru 1-0.
Tot din fază fixă au fost periculoși oltenii și în debutul părții secunde, dar Penedo a respins miraculos lovitura de cap a lui Tiago Ferreira. Dinamo a resimțit golul primit chiar înainte de pauză, iar când încerca să reintre în meci, filiera internațională a Craiovei a acționat decisiv, chirurgical. Bancu i-a aruncat o pasă-lasou lui Mitriță, Delorge n-a rezistat sprintului cu căpitanul Craiovei, iar nisipul buclucaș n-a mai scos mingea de pe traiectoria impusă, care a fost spre bară-gol. Trupa lui Bratu avea să fie KO șase minute mai târziu, când Koljic i-a infiltrat o minge lui Mitriță prin linia de apărători dinamovistă, iar finalizarea a fost din gama de execuții fine ale căpitanului Științei. Frustrați de diferența care nu era de conceput după o primă repriză consistentă, dinamoviștii au fost aproape de golul de onoare la șutul lui Axente, scos uluitor de Pigliacelii, și la bara lui Katsikas. Ghinionistă în destue rânduri, Dinamo pleacă vătămată rău din Bănie, iar oltenii și-au satisfăcut pohta ce-au pohtit de decenii încoace: umilirea dușmanului suprem!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER