O spune Gigi Mulțescu: „Alegerea lui Tamaș nu e chiar atât de inedită pe cât pare. E unul dintre șiretlicurile antrenorilor. Și eu am testat această variantă de vreo trei ori la echipele pe care le-am pregătit. De două ori mi-a ieșit cum nici nu m-am așteptat. Jucătorul simte că are o responsabilitate în plus, pe gazon, în vestiar, afară. Poate fi o soluție”.
Chiar și în cazul lui Tamaș, de ce nu? E una dintre ultimele încercări, poate chiar ultima, de a-l aduce cu picioarele pe pământ, vorba lui Dănuț Lupu, alt zurbagiu la viața sa, strunit anevoie chiar și de Mircea Lucescu, mentorul căruia i-a scos destule fire albe. Brânză bună în burduf de câine, zicala care i se potrivește atât lui Lupu, cât și lui Tamaș.
Până acum, Tamaș a ales doar varianta comodă, călduță, ascunzându-se după anonimatul găștii, una dintre explicațiile pentru care s-a simțit străin la propriu și la figurat la Celta, Spartak sau Auxerre. Azi, din bufonul clasei tupilat într-una dintre ultimele bănci, Tamaș s-a trezit elevul de serviciu care verifică scrupulos unghiile și batistuțele colegilor amuzați.
Se spune că a fost alegerea vestiarului, un pui de frondă la sugestiile conducerii, după ce și Adrian Cristea a refuzat baderola cu o modestie ironizată stupid de fani. Nu mai contează cine, cum a decis, dacă nici varianta banderolei nu iese, atunci tuturor nu le mai rămâne decât să-l împuște pe Tamaș. Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER