Un drum cât un meci!** Plecarea din Ghencea e un calvar pentru steliști: trei ore în trafic pentru un antrenament

Câte lucruri se pot face în 90 de minute? Un fotbalist ar răspunde că la capătul acestui timp ar alerga aproximativ 8 kilometri într-un meci. Sau 12, dacă e Bănel. Pentru jucătorii de la Steaua, aceste minute reprezintă timpul pierdut pe drum din Ghencea spre baza de pregătire, în fiecare dimineață.
Când semnezi cu Steaua te gândești să îți iei un apartament în Ghencea, cartierul unde echipa roș-albastră a jucat 37 de ani. Pentru mulți, această mutare nu a fost tocmai inspirată deoarece scandalul clubului cu MApN-ul a izgonit echipa pe terenurile din partea de vest a Bucureștiului, la Mogoșoaia sau Buftea.

Ei bine, acest drum reprezintă calvarul. Cum programul lui Ilie Stan îi obligă pe jucători să fie la 8:30 în parcarea bazei sportive, fotbaliștii trebuie să „rupă” ușa casei la 7 fix, altfel îi așteaptă o amendă pe locul de parcare de la baza de pregătire. Și începe distracția. Accelerație, frână și ambreiaj de sute de ori. Sângele în gambe curge ca o cascadă și practic „încălzirea” se face în mașină. Norocul celor cu mașini care au cutii de viteze hidramate și mulțumiri celui care le-a inventat.

Un fleac, 21 de semafoare

Dușmanii steliștilor nu îl mai reprezintă Alexe, Dănciulescu sau Pancu, ci semafoarele. Multe. Mai multe decât jucătorii din orice lot al rivalelor. Și aștepți! Relaxarea apare în momentul în care te așezi la o coadă și nu vezi unde e semaforul, e de așteptat. Primul punct fierbinte de acest gen este la pasajul Lujerului. Un kilometru de „coadă”. Ești în față la Plaza România, iar targetul este capătul pasajului. Matizuri, Loganuri și camioanele sunt adversarii din trafic, iar ambuteiajul seamănă cu marcajul omo la om de la un corner.

Ochii văd în cinci direcții să nu ți se taie calea și lumina verde a semaforului nu mai apare, noroc că te ajută oglinzile. Urmează Podul Grant, un monstru cu trei capete. Înjurăturile țin loc de respirație și gesturile șoferilor aduc aminte de indicațiile lui Ilie Stan. O luăm de la capăt. Accelerație, frână, acompaniate de un ambreiaj. Dacă pedalele ar fi clape, ai putea să scoți câte un hit în fiecare zi. Scuze, nu hit, ci un album de melodii, doar stai o oră și jumătate pe drum.

Mogoșoaia, Buftea… tot aia e

Ajunși la Mogoșoaia, coborârea din mașină se face cu grijă. Genunchii trosnesc. Nu e accidentare, ci doar o relaxare a oaselor. Gambele încearcă un „cârcel”, dar să nu uităm că e vorba de fotbaliști. E meseria lor să își forțeze picioarele. Se aude o voce autoritară: „Hai, că azi facem la Buftea! Sus în autocar!”. E Ilie Stan. Mai e loc doar de un oftat înaintea unui joc de glezne. Întoarcerea e identică, se schimbă doar partea șoselei pe care mergi. De unde atâta energie pentru cei care se mai duc și în cluburi?!

18 kilometri este distanța între stadionul din Ghencea și baza sportivă de la Mogoșoaia

Publicat: 27 10. 2011, 10:05
Actualizat: 27 10. 2011, 10:18