Un stelist din echipa lui Ilie Stan face mărturisiri ȘOCANTE:** „Am stat printre șobolani, am făcut duș cu apă rece!”

Răduț nu are o poveste tristă legată de copilărie, dar situația materială pe care au avut-o părinții nu l-a făcut pe jucător să pună distracția pe primul plan. Aleargă cot la cot cu colegii săi, dar după opt kilometri prin troiene spune că visează un teren verde și o minge. Totodată e speriat de protestele din marile orașe.

Mihai, ești unul dintre fotbaliștii care în copilărie aveai ghetele pe care le voiai.
Nu eram chiar așa diferit de ceilalți. Am dus-o bine, dar nu excelent. Țin minte că făceam fotbal la Școala Ardealul și eram mai mulți de la Pitești. Stăteam toți în cămin, mâncam la aceeași cantină, ne spălam cu aceeași apă rece și stăteam toți cu șoarecii prin cameră. Nu eram un alintat.

Dar erai cu un pas înaintea celorlați…
Poate că da… îmi permiteam un telefon mobil, un laptop, dar nu eram singurul, mai aveau și alții.

Și totuși, nu te-ai culcat pe o ureche.
Chiar dacă mi s-au oferit de toate, am vrut să reușesc pe spatele meu. Ah, dacă ai mei aveau milioane de euro, poate nu mai trăgeam atât de tare, dar dacă vrei să realizezi ceva, nu te oprește nimic. Uită-te la Marica, copil bogat, care a reușit și e un superjucător.

„Eu și Chiricheș parcă suntem gemeni”

Totuși, ce ți-au oferit în plus situația materială?
Ah, mă gândeam că dacă mi se întâmplă o nenorocire și nu mai pot juca fotbal, nu o să stau pe străzi. Am avut o liniște din punctul ăsta de vedere.

Ziceai de Școala Ardealul. Acolo l-ai avut coleg pe Chiricheș.
Da, parcă suntem gemeni. De la 13 ani e coleg cu mine și am avut trasee asemănătoare. Am fost la Ardealul, apoi eu am fost la Sporting, el la Benfica, practic stăteam în același oraș. Ne-am întors amândoi la Internațional Pitești și acum suntem la Steaua.

Amândoi ați avut probleme cu accidentările.
Nu știu de el, dar pentru mine a fost groaznică perioada asta să stau să mă uit numai la televizor. Am avut o ruptură care trebuia să se repare într-o lună, dar la mine a durat șase.

De ce?
E și vina mea că nu puteam să stau locului. Prima oară m-a întors la meciul de la Cluj, când era Oli antrenor, apoi a venit Cupa cu Dinamo și nu puteam să ratez, chiar dacă mă ținea rău.

Și tot nu te refăceai…
Apoi a venit vacanță și la primul antrenament am simțit o jenă, dar am zis că dacă fac alergare nu se întâmplă nimic, dar iar m-a întors. Mi-au zis și antrenorii și șefii că nu mai intru până nu sunt apt 100% după meciul de la Timișoara. Acum sunt bine, nu mai am nimic, slavă Domnului!

„Nu mai merg la vot niciodată”

Ești la curent cu ce se întâmplă în țară, cu toate proteste?
Doamne! Am văzut la televizor și mi-e un pic frică. Mă gândeam că în 2008 am fost să îl votez pe Antonescu și am zis că nu mai merg niciodată. Românii l-au ales atunci pe Băsescu, iar acum ies în stradă că nu le mai convine. Ce țară e asta?

Au fost și galeriile acolo…
Da!! Eram toți șocați de ce vedeam, că au intervenit galeriile, nu-mi venea să cred. Aș vrea doar să se termine cu chestiile astea și dacă vor o schimbare, să protesteze pașnic, să vorbească cu președintele, nu știu, nu mă prea pricep la politică sau cum se procedează.

Mai ești „noul Xavi”?
Haha! Am încredere în mine și voi merge până la capăt. Nu știu dacă mai sunt noul Xavi, dar știu ce calități am. Singura mea problemă de până acum a fost că am stat ceva vreme accidentat, dar acum a trecut.

„Visez antrenamentele cu mingea”

Aveți mulți jucători în lot. Care e concurentul tău?
Eu cred că cel mai bine mi se potrivește mijlocaș ofensiv. Coach (n.r. – antrenorul) știe mai bine cine e concurentul meu. Eu cred că Tibi Bălan e și nu e ușor să lupți cu el pentru postul de titular.

Prepeliță nu e?
El joacă puțin mai retras, așa știu.

Un jucător cu gleznă fină ca tine nu se gândește la minge în perioada asta?
Pfa!! Abia aștept în Antalya să facem miuțe, ceva cu mingea. Eu sunt mort acum. Și în vacanță când mergeam la sală aș fi vrut să iau o minge să mă joc puțin, dar nu aveam voie.

Și totuși, cum îți alini dorul ăsta și cum reziști antrenamentelor?
Suntem rupți după un antrenament de-asta. Eu când alerg nu mă gândesc cât mai am până termin. Îmi vin în cap doar chestii frumoase. Meciuri, mare, soare și văd că au mai trecut doi kilometri și când deja nu mai poți, realizezi că tot efortul e spre bine nostru și ai putere să te duci până la capăt.