Unirea,** cealaltă față

Omul care încearcă să continue „minunea din Bărăgan” este o
necunoscută pentru fotbalul românesc. ProSport a vorbit cu mai
multe persoane care au colaborat în trecut cu Ronny Levy în
încercarea de a-l descoperi pe cel considerat unul dintre cei mai
mari fotbaliști ai Israelului din toate timpurile și care a devenit
acum tehnicianul campioanei României. În urma „săpăturilor” am
descoperit un personaj interesant, la multe capitole identic cu
predecesorul său, Dan Petrescu, dar atât de diferit când vine vorba
de temperament și de comportament! Iată paralela dintre fostul și
actualul antrenor al Unirii Urziceni:

E calm pe
bancă
Nu face circ. Opusul total al „Bursucului”, un tip irascibil,
exploziv, care se transforma într-o fiară la fluierul de start și
nu stătea o secundă pe parcursul jocului.

Ignoră
arbitrii
Nu se ceartă niciodată cu arbitrii și nu dă vina pe ei dacă pierde.
Opusul total al lui Dan Petrescu. Acesta era un dușman declarat al
oamenilor în negru și un coșmar pentru aceștia. A fost de
nenumărate ori eliminat de pe bancă și dezvolta o manie a
persecuției, obișnuind să-și scuze eșecurile prin prestația
arbitrilor.

Fixist cu
jucătorii
Dacă simpatizează un jucător, merge cu el până la capăt, dacă i se
pune pata pe altul, va fi greu ca acesta să mai prindă echipa. Clar
nu e un „open-minded” și are probleme cu jucătorii tineri și cu cei
care au caracter puternic. Spre deosebire de el, „Bursucul” avea o
relație de subordonare cu jucătorii, îi domina pe toți, însă știa
extraordinar de bine să-i motiveze pe tineri.
preferă 4-4-2
Folosește 4-4-2 și schimbă des în 4-3-3. Joacă cu doi închizători,
e fan al jocului italian și este un antrenor mai mult defensiv
decât Petrescu. Fostul tehnician al Urziceniului prefera și el
4-3-3 în ultima perioadă.

Cunoscut acasă
Este considerat unul dintre cei mai mari jucători ai Israelului,
dar nu cel mai mare. Seamănă mult cu Petrescu la acest capitol,
fiind un membru de marcă al „Generației de Aur” din țara lui, dar
nu vârful ei.

Profesionist

Este obsedat de disciplină și de munca brută. Are, ca și Dan
Petrescu, calitatea de a revitaliza jucători catalogați de alții
„expirați”. Să vedem dacă îl va egala pe „fanaticul” său
predecesor, care a luat totul de la zero și a creat o echipă de
Champions League și care nu vorbea cu zilele dacă pierdea un
meci!

Nu
discută cu presa
În Israel era cunoscut ca omul „silenzio stampa”, care își izola
echipa de ochii presei. Petrescu era și el mai degrabă rece și
închis, deși adoră să fie lăudat. Nu-i place să-i fie mediatizați
jucătorii și reacționează urât dacă apar și lucruri negative despre
echipă.

Titlul se câștigă cu echipele mici
Îi place să câștige derby-urile, dar e de principiul că titlurile
se obțin cu echipele mici. „Bursucul” era genul de antrenor care
chiar ura egalul. Cât a antrenat Urziceniul, a pierdut foarte
puține derby-uri. A avut un singur coșmar: CFR Cluj.

Nu este
lacom
În Israel a câștigat maximum 160.000 de euro pe sezon. Total
diferit față de român, care e scump: a obținut de la Bucșaru
500.000 de euro pe sezon și a fost tentat de oferta de la Kuban
Krasnodar: 500.000 de euro salariu și un milion la semnătură.