Dialogul cu Vasile Turcu a început furtunos. Cu fostul actual viitor investitor dinamovist indignat că există oameni care îi pun sub semnul îndoielii lichiditățile și forța financiară. Treptat, discuția a devenit una cât se poate de interesantă. La capătul celălalt al firului nu era personajul avid de publicitate care, în disperarea de a-și căuta cuvinte elevate, a inventat în direct expresii memorabile gen „bolnav de emenangită”, ci un pasionat de fotbal sincer cu el însuși și cu fanii dinamoviști.
De ce toți investitorii din fotbalul românesc reacționează atunci când apar informații că nu mai au bani? E o chestie de orgoliu? Nu știu cum e la alții și nici nu e problema mea să fac analize de genul acesta. Eu știu cum sunt eu. Ce bilanț au firmele mele și așa mai departe. Reacționez când consider că se spun lucruri neadevărate. Nu am nici datorii și, slavă Domnului, nici probleme cu banii. Asta pentru cei care îmi poartă de grijă.
Toate speculațiile acestea apar și pe fondul metamorfozei dumneavoastră. Din investitorul activ și omniprezent ați trecut brusc în umbră. Și am ieșit din fenomen pentru că nu mai am bani, nu? La cât de multe spuneați la un moment dat că aveți de gând să faceți… Uitați, vă întreb eu acum: cum v-ați transformat dintr-un conducător teribil de combativ, care îi făcea concurență lui Gigi Becali în apariții televizate, într-un afacerist discret? De ce? Din cauza dezamăgirilor trăite în fotbal. Din cauza faptului că nu mai credeam în proiectul Dinamo. „Și vorba aia, și cu banii luați! Mi-am luat-o cel mai rău!”
Vorbiți iar ca din cărți… Am plecat, domnule, am plecat, că prea eram calul de bătaie. Eu am ieșit cel mai șifonat. Știi vorba aia. Și așa, și cu banii luați. Eu mi-am luat-o cel mai tare. Din minutul unu până în minutul 90… Zici că eu eram cel mai mare rău din istoria lui Dinamo. Pierdeam și bani, nu aveam nicio satisfacție, lumea mă înjura. S-au spus despre mine vrute și nevrute, dar știți ce?
?? Eu chiar sunt dinamovist. Am venit cu sufletul și din pasiune. Am crezut în spiritul ăla al lui Dinamo. Ă‚la care nu mai e. Eu am crescut cu Dinu, Dumitrache, cu Lucescu. Mai târziu m-a bucurat generația lui Răducioiu și Lupu. Dar acum!?
Păi, acum ce mai e, dacă spiritul lui Dinamo a dispărut? Ce spirit domnule? Nu mai e nimic. Mulți dintre ăștia de acum nici mercenari nu sunt în stare să fie. Îmi amintesc că mergeam la ei în vestiar cu bani – atunci eram bun -, dar nici pe ăia nu erau în stare să îi ia. Și când mai ieșeam eu să mai spun ceva, toată lumea sărea de cur în sus. Că de ce vorbesc. Nu era bine să spunem lucrurilor pe nume.
„Am ajuns de râsul lumii cu câteva sute de oameni în tribune” Mulți au spus că acea conducere pluricefală a făcut mai mult rău… Acum, ce să zic? Să contrazic realitatea?! Probabil că finalul finalului va fi tot un acționar majoritar. Niculae sau altul. Nu știu ce să zic. Am o relație bună cu domnul Badea acum… Spun ce am mai spus, eu cred că viitorul lui Dinamo trebuie să fie cu dinamoviști. Cu oameni crescuți în club și care să creadă într-o idee.
Mergeți pe aceea a întineririi lotului? Asta am spus eu mereu. Au plecat Cristea, Zicu, N’Doye… Foarte bine. Plecarea lui N’Doye e marele câștig al perioadei de transferuri. O să vedeți! El strica vestiarul.
Cu Andone ați avut conflicte. Poate reconstrui el Dinamo? Ce a fost a fost. Eu sunt nebun să spun că el nu e antrenor? Are trofee, victorii mari și generații formate. Una e una, alta e alta. Eu cred că poate face asta. Condiția e ca totul să se facă printr-o reconstrucție din rădăcini. Resetare, ca să vorbim în termeni mai actuali din punct de vedere al acționariatului. Resetare… Spuneți-i cum vreți. Numai să redevină Dinamo, Dinamo. Să vină oamenii în tribune. Am ajuns de râsul lumii cu câteva sute. Trebuie lăsat totul în urmă și să redevenim ce am fost. Ce? Eu nu sunt conștient că am făcut greșeli? Că prin ce am zis mi-am adus deservicii mie și clubului? Eu am înțeles, dar ceilalți? Toți cei care suntem dinamoviști avem o parte de vină că am ajuns în situația asta. Trebuie să uităm frustrările…
Dumneavoastră aveți frustrări? Mari dezamăgiri. Meciul cu Lazio, blestematul minut 46 și ratarea titlului pe final cu Urziceniul și Brașovul. Am coșmaruri încă…
Dar satisfacții? (se gândește) Renovarea cantonamentului de la Săftica, două loje în Dinamo plus un Centru de copii și juniori. Toate pe banii mei. Am lăsat ceva în urmă cum s-ar zice. Sportiv, însă…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER