Germania a eliminat Brazilia la capătul unei victorii cu 7-1 și a semnat un succes care nu va fi uitat niciodată de către fanii trupei Selecao. Înfrângerea de la Belo Horizonte a avut loc la 64 de ani de la celebra tragedie de pe stadionul Maracana. Uruguay învingea aceeași țară gazdă pe arena de 200.000 de locuri și câștiga titlul mondial al ediției din 1950.
În ultimele 15 ediții, istoria Ligii 1 a consemnat două rezultate identice cu cel reușit de către naționala Germaniei în semifinala cu Brazilia, 7-1. Dinamo și Rapid au obținut două victorii la scor împotriva unor adversari modești precum FC Onești, respectiv Victoria Brănești. ProSport a contactat cei doi antrenori care au fost pe banca formațiilor care au plecat umilite din „Ștefan cel Mare”, respectiv Giulești.
Dinamo a primit titlul de campioană după un 7-1
Pe 6 mai 2000, stadionul din șoseaua Ștefan cel Mare jubila. Dinamo câștiga al cincisprezecelea titlu de campioană din istoria clubului iar cupa urma să fie acordată la finalul meciului împotriva formației FC Onești. Partida care a precedat festivitatea de premiere a fost un festival de goluri. Rând pe rând, Mara, Mihalcea, Iftodi și Buta, de trei ori, au marcat în poarta formației din Bacău. Spectacolul dinamovist a fost completat și de un autogol al lui Munteanu, iar tabela arăta la final 7-1.
Pe banca formației din Onești se afla „Profesorul” Ion Sdrobiș (68 de ani). Contactat de ProSport, acesta și-a amintit contextul acelei înfrângeri dezastruoase: „Am avut și eu un scor din ăsta, prin 2000 (râde). Aseară, când mă uitam la meci cu niște prieteni, le-am spus acestora: «Știu ce se întâmplă la un asemenea joc»„. Ironia sorții e că în urmă cu un an, în 1999, obținusem un 1-1 pe terenul lui Dinamo. Eram la CSM Reșița, aveam puștii mei și țin minte că am reușit un rezultat mare. Dar la un an a urmat dezastrul”.
„Am căzut pe bancă după acel 1-7”
Cunoscut drept un antrenor care se exteriorizează extrem de mult, tehnicianul care s-a ocupat de creșterea lui Cristi Chivu a fost marcat de acel eșec: „Stilul meu era să stau pe margine și cu un pas în teren. Mi-aduc aminte că la acel 1-7 din „Ștefan cel Mare” am rămas fără reacție. Se intră într-o stare de blocaj, ca antrenor nu mai ai replică, ca jucător nu mai ai luciditate”. După înfrângerea din semifinala de marți seară, David Luiz și Oscar au izbucnit în lacrimi. Reacția fotbaliștilor de la FC Onești nu a fost una similară: „După meci, atmosfera din vestiar era una de înmormântare. Fotbaliștii au rămas țintiți la pământ și nu se mai puteau uita unul la altul. Dar ne-am ridicat și am plecat la autocar fără să ne înjurăm”.
„Toată lumea clachează și intră în degringoladă”
Ion Sdrobiș a radiografiat și semifinala câștigată de nemți cu 7-1: „S-a dovedit că Brazilia nu este o echipă și că s-au bazat doar pe valoarea individuală a fotbaliștilor. Fără Neymar nu au atac, iar în centrul apărării au avut jucători care și-au lăsat în foarte multe rânduri postul liber. Paradoxal, primele minute au început foarte bine. După golurile trei și patru toată lumea a clacat. Intervine un blocaj de care te lovești măcar o dată în viața de fotbalist sau antrenor. Degringolada și adversarul în formă au făcut ca Brazilia să pice. Iar germanii au știut să apese pe accelerație”.
Acesta a subliniat că un astfel de rezultat are efect inclusiv asupra comportamentului și atitudinii pe care o ai ca antrenor al unei echipe: „Eu am căzut pe bancă. Am avut și alte înfrângeri dar asta chiar a fost una ce îți rămâne în minte. În momente ca astea până și doctorii și maseori rămân inerți, e o stare generală de degringoladă. Pentru suporterii din România pare un lucru incredibil dar se întâmplă”.
Rapid a umilit Victoria Brănești acum patru ani
În turul sezonului 2010-2011, giuleștenii primeau vizita formației Victoria Brănești. Echipa care juca partidele considerate acasă la Buzău era pregătită de Ilie Stan (46 de ani), tehnician care avea să ajungă în toamna lui 2011 la Steaua. Meciul nu a avut istoric, Rapid a învins cu 7-1, iar pentru „alb-vișinii” au marcat Cesinha, Cassio, de două ori, Roman, Marius Constantin, Frunză și Costin Lazăr.
Fost jucător la Steaua, Ilie Stan a mărturisit că proporțiile celor două înfrângeri diferă semnificativ: „Nu există termen de comparație între înfrângerea din Giulești și cea a Braziliei. La noi a fost un simplu meci de campionat, o competiție în care mai sunt încă 33 de meciuri. După golul trei sau golul patru nu ai cum să refaci jucătorii din punct de vedere moral. Țin minte că primeam gol din nimic. Cesinha a dat un gol în urma unei centrări venită din lateralul careului, iar în a doua repriză nu am mai avut niciun fel de reacție. Poți doar să te aperi ca să nu mai iei alte goluri. La acel meci, Rapid a înscris din toate fazele pe care le-a avut”.
„Pentru Brazilia, e o rușine mai mare decât cea din 1950”
Tehnicianul care a calificat Steaua în primăvara europeană a Ligii Europa consideră că diferența dintre cele două semifinaliste este mult prea mare: „Eu de când am văzut că începe jocul am zis că Brazilia n-are nicio șansă. S-au bazat mult prea mult pe individualități, nu au avut niciun fel de organizare tactică. Germanii au forța grupului, iar de când a venit Guardiola în Bundesliga observ un presing infernal în jumătatea adversă. Erau faze la care vedeam câte cinci jucători nemți în careul lui Julio Cesar”.
Lumea fotbalului compară catastrofa de la Belo Horizonte cu înfrângerea din fața Uruguayului de acum 64 de ani.„E o rușine mai mare decât cea de acum 64 de ani. E alt fotbal, iar miza i-a copleșit pe jucători”, a mărturisit Ilie Stan.
„Înfrângerea asta nu o să fie uitată niciodată”
Victoria Brănești a retrogradat la finele acelui sezon dar eșecul din Giulești a rămas cel mai usturător din întregul campionat. În pofida acestui fapt, cel poreclit Iliesta afirmă că jucătorii săi nu au izbucnit în lacrimi așa cum au făcut-o fotbaliștii de milioane ai Braziliei: „Am intrat în vestiar după înfrângere și am spus >. Fotbaliștii mei au fost triști dar nu au plâns. La noi s-a uitat repede, urma un joc în patru zile. În cazul brazilienilor, e o situație cu totul diferită. Vorbim de o semifinală de Campionat Mondial, jucată acasă, o partidă care nu va fi uitată nici în 100 de ani. Discutăm despre istoria fotbalului internațional”.
În 1994, fundașul Andres Escobar era asasinat de un grup de columbieni după ce marcase în propria poartă împotriva Statelor Unite, într-un meci de la Campionatul Mondial de acum 20 de ani. Sud-americanii au fost eliminați de la acel turneu final în urma acelei înfrângeri. Ilie Stan exclude posibilitatea ca revolta populară a brazilienilor să capete accente dramatice: „M-a impresionat cum plângeau copiii brazilieni, cum au crezut în șansa naționalei lor. Personal, nu cred că se poate repeta cazul Escobar, dar o să fie probleme vis-a-vis de imaginea fotbaliștilor în fața suporterilor și a întregii țării. Înfrângerea asta nu o să fie uitată niciodată”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER