Zâmbetul care acoperă o durere de 1 an!** Băcilă și-a revenit după ce a fost accidentat grav de Gardoș: „Sunt bine!”

Nu îi poartă ranchiună lui Gardoș, ba chiar speră să-și revină amândoi la forma fizică de anul trecut
Băcilă insistă ca subiectul „Steaua” să fie închis o dată pentru totdeauna

18 septembrie 2011. Se joacă Pandurii – Steaua. Minutul 87. E etapa a 7-a, iar scorul de pe tabela mică a stadionului din Ploiești nu-i mulțumește defel pe jucătorii antrenați de Roni Levy. Vreme de câteva secunde, asistența încetează a mai respira. Ochii se fac mari, mâna se duce instinctiv în dreptul gurii. Strigătul de durere al lui Cosmin Băcilă face înconjurul stadionului. Lângă el, Gardoș își mută privirea de la piciorul său la cel al mijlocașului gorjean. Primește cartonașul roșu și se îndreaptă cu ochii în lacrimi către vestiare. „Îmi pare nespus de rău pentru ce s-a întâmplat”, urma să declare fundașul Stelei, jenat de faultul făcut inutil.

Băcilă este transportat de urgență la spital, iar verdictul medicului cade precum un trăsnet: dublă fractură de tibie și peroneu. Altfel spus, lui Gardoș poate să îi pară rău în continuare. Asta nu va schimba cu nimic situația mijlocașului de 28 de ani, obligat să stea departe de terenul de joc pentru cel puțin o jumătate de an. Se vorbește despre transferul lui la Steaua, despre șansele mici de a reveni la forma fizică de dinaintea minutului fatidic, despre recuperarea greoaie în cazul unor astfel de fracturi. Se vorbește mult și se fac puține, ca de obicei. La plecarea de pe stadion, spectatorii încă se cutremură la amintirea momentului. „Să-i dea Dumnezeu putere să-și revină”, spun toți la unison. Strigătul de durere al lui Băcilă se mută într-o ambulanță. De acolo, la spital.

„În măsura în care o să pot, o să vă zic totul!”

23 august 2012. E etapa a 6-a. Pandurii și Steaua se întâlnesc abia la sfârșitul toamnei. Pe teren, cel puțin. Surprinzător, în clasament se luptă pentru prima poziție și doar golaverajul îi diferențiază. Pe banca tehnică a gorjenilor e tot Grigoraș. „Ia, fiți cinstiți și spuneți-mi ce jucător mi-ați racolat”, se amuză acesta la vederea reporterilor ProSport. Steliștii n-au fost la fel de constanți, iar antrenor nu mai este Roni Levy. De ceva timp, oricum. Ceasul arată ora 16:00. La termometre nici măcar nu îndrăznim să ne uităm. Relaxat, afișând o mină fericită, Cosmin Băcilă ne întâmpină la terasa de lângă hotelul în fața căruia ne-am bâlbâit în fața lui Grigoraș acum mai bine de o oră. Se așază comod pe unul dintre scaunele libere și așteaptă. „Vreți să vorbesc despre accidentare, nu?”, întreabă el după câteva secunde. „În măsura în care o să pot, o să vă zic totul”, continuă imediat. Era de presupus că trosnitura din minutul 87 nu a rămas doar în memoria spectatorilor, cât mai ales în a lui: „Nu ai cum să uiți așa ceva, oricât ai vrea uneori. Rămâne acolo și doare uneori”.

„Dar sunt bine acum!”

„Totul s-a întâmplat foarte repede. Țin minte că am simțit durerea în tot corpul. Și nu doar un minut, două”, începe Cosmin Băcilă rememorarea. Confesiunile îi sunt susținute de cei care la momentul respectiv s-au înfiorat și a doua oară, la spital, auzindu-i urletele de durere care răzbăteau pereții subțiri ai camerei.

„La București, nu am avut calmante. Știu că domnul Pârvulescu a umblat în tot orașul să-mi facă rost de medicamente, să nu mă mai doară atât de tare. Țipam, dar nu eram conștient de faptul că și cei din jur mă pot auzi. Țipam, înjuram. E o durere cruntă”. Vorbește rar. E incomodat de amintirea accidentării, astfel că profită de tăcerea noastră și completează rapid: „Dar sunt bine acum! Recuperarea a mers fantastic, fac antrenamentele cu echipa, sunt gata să intru în teren. Acum depinde numai de domnul Grigoraș, dacă vede că aș putea fi de folos echipei. Am început turul surprinzător de bine, echipa e deja bine închegată. Eu trag tare de mine, să fiu sigur că atunci când mi se va cere să joc, să o fac bine”. Fața i se luminează la gândul că va putea cur]nd, reveni în primul 11 al Pandurilor. Îi este dor de teren, iar asta se vede cu ochiul liber.

Domnul Grigoraș m-a încurajat și mi-a oferit șansa să revin atât de repede pe teren
Cosmin BĂ‚CILĂ‚, mijlocaș Pandurii Târgu Jiu

Am avut emoții groaznice la revenirea pe teren, de parcă nu aș mai fi jucat până atunci fotbal
Cosmin BĂ‚CILĂ‚, mijlocaș Pandurii Târgu Jiu