Zona crepusculară la Dinamo: excedent din transferuri de 15,3 milioane € în ultimii cinci ani, iar clubul intră în insolvență cu datorii de peste 20 de milioane
Deși datele arată că Dinamo a încasat, în intervalul 2009-2014, peste 18,5 milioane de euro numai din vânzarea de jucători, cheltuind pentru achiziții numai 3,3 milioane, clubul e în pragul falimentului, patronul Ionuț Negoiță cerând deja la Tribunal intrarea în insolvență
Declinul celei de-a doua echipe a României a început acum cinci ani, pe 24 mai 2009, când Dinamo rata titlul de campioană în favoarea Unirii Urziceni
Locul patru ocupat la finele acestei ediții de campionat reprezintă cea mai bună clasare a „câinilor” din 2009 și până în prezent. Paradoxal, fanii echipei Dinamo nu se pot bucura de roadele acestui sezon întrucât cererea de intrare în insolvență, înaintată de patronul Ionuț Negoiță acum o săptămână, va duce la retragerea licenței de cupe europene. Regresul bucureștenilor a început după ratarea titlului de campioană al ediției 2008-2009. Asta, deși de atunci încoace, an de an, clubul a înregistrat un excedent de milioane de euro din vânzarea fotbaliștilor. Banii au dispărut, în urmă rămânând doar datoriile de peste 20 de milioane de euro, după cum spune actualul patron. Clubul e acum în insolvență, iar suporterii asistă neputincioși la ping-pong-ul cu acuze dintre foștii și actualii proprietari, care-și aruncă unii altora vinovăția.
Tripla controversă generată de arbitraj
În primăvara anului 2009, Dinamo juca la Urziceni finala campionatului, împotriva formației pregătite la acea vreme de Dan Petrescu. A fost ultimul sezon în care clubul din Șoseaua Ștefan cel Mare s-a bătut până la finele unei ediții de campionat pentru prima poziție din clasament.
Partida, arbitrată de Cezar Muniz, s-a încheiat cu victoria ialomițenilor cu scorul de 1-0, dar acționarii „roș-albilor” au acuzat vehement maniera de arbitraj a centralului spaniol. Aceștia au adus în discuție un penalty refuzat, în urma unui presupus fault al lui Varga la Simao și un gol al lui Dănciulescu, anulat în urma unui presupus fault în atac. Un alt cap de acuzare a fost reprezentat de eliminarea gratuită a lui Simao.
„Am fost debusolați după acel meci”
Ionel Dănciulescu, acum director general al clubului Dinamo, e ezitant când i se amintește de acel episod: „E o partidă de care nu vreau să-mi amintesc atât de multe lucruri. Urziceniul a câștigat acel campionat după ce ne-a învins în acea partidă. După meci, toți jucătorii erau triști, supărați și debusolați. De la acel moment, clubul a scăzut în performanțe. E drept, am mai câștigat o Cupă și o Supercupă, dar este prea puțin pentru o formație ca Dinamo. S-a greșit mult din toate părțile și asta a afectat rezultatele sportive”.
Fostul atacant rememorează cu plăcere și anumite episoade din istoria recentă a „roș-albilor”: „Cu Ciobi (n.r. – Liviu Ciobotariu) am jucat bine timp de vreo 20 de etape, iar cu nea Cornel (n. r. – Cornel Țâlnar) am avut un retur bun în 2010. Am avut și perioade în care am jucat foarte bine, dar, din păcate, niciuna nu s-a concretizat cu vreun titlu de campioană”.
În urma meciului, Unirea a devansat formația bucureșteană în ierarhia Ligii1 și a câștigat primul și singurul campionat din istorie. Urziceni juca apoi în grupele Ligii Campionilor, obținea 8 puncte și 17 milioane de euro, iar un an mai târziu se desființa.
Vasile Turcu, unul dintre foștii acționari, a comentat în stilul caracteristic partida de la Urziceni, din 2009: „Nu-mi mai aduceți aminte că mă îmbolnăvesc! Nu vreau să vorbesc atât de mult despre episodul Lazio sau episodul Urziceni. La meciul cu Unirea, ce s-a întâmplat a fost cusut cu ață albă. Pot spune că acel arbitru spaniol a venit cu dedicație politică. Am avut un penalty neacordat și un gol anulat pe nedrept”.
Sezonul 2008-2009 s-a terminat dezastruos pentru „câini”, care au pierdut, după „finala” de la Urziceni, și ultimele două etape, încheind pe locul trei anul care putea să le aducă o calificare directă în grupele Ligii Campionilor
Dinamo la meciul cu Unirea Urziceni:Dolha – Scarlatache, L. Goian, Moți, Bruno Simao – Torje (Cl. Niculescu ’46), N’Doye, Ad. Cristea (Ze Kalanga ’68), Boștină – M. Niculae (Miranda ’79), Dănciulescu. Antrenor: Mircea Rednic
10,5 milioane de euro pentru imnul Ligii
Într-o perioadă de aproximativ doi ani, la Dinamo a fost pompată suma de 10,5 milioane de euro pentru aducerea de jucători care să ducă echipa păstorită atunci de Cristi Borcea spre titlul cu numărul 19. Cu un sezon înaintea celui încheiat de Urziceni pe locul 1, conducerea clubului Dinamo a investit sume uriașe în transferurile de jucători. Au fost achiziționați fotbaliști precum Gabriel Torje (foto jos), Osvaldo Miranda, Nino Pekaric și Florin Bratu. În cele două perioade de mercato ale ediției 2007-2008, nu mai puțin de 5,95 milioane de euro au fost folosite pentru transferuri, conform cifrelor oferite de transfermarkt.com.
Infuzia de bani a continuat și în sezonul 2008-2009, cel în care clubul bucureștean a pierdut titlul în fața Unirii. Marius Niculae, Julio Cesar, Gabi Tamaș și Thiago sunt doar câteva din numele care au venit în „Groapă”, iar pentru cumpărarea de fotbaliști au fost investite 4,55 milioane de euro. În pofida faptului că Adrian Ropotan și Ștefan Radu fuseseră cedați pe sume grase la Dinamo Moscova, espective Lazio Roma, pierderea acelui campionat a declanșat colapsul financiar.
Investiții minime în ultimii 5 ani
După ratarea titlului din 2009, investițiile au scăzut brusc și constant cu fiecare sezon, iar acționarii s-au retras de la club unul câte unul. La momentul finalei de Cupă cu Rapid din 2012, câștigată cu 1-0 pe Național Arena, corpul de acționari al formației conținea doar trei persoane: Cristi Borcea, Nicolae Badea și Dragoș Săvulescu. Plecarea lui Cristi Borcea și cooptarea lui Ionuț Negoiță, care avea să devină acționar majoritar anul trecut, în martie, au conturat profilul noii conduceri dinamoviste. Cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către proprietarul RIN Grand Hotel a venit la aproximativ opt ani de la momentul când puteam număra șapte acționari la clubul din „Ștefan cel Mare”.
Pierderea jackpotului de Ligă, venită în urma înfrângerii cu Unirea, a determinat reducerea bugetului de transferuri. Cel mai elocvent exemplu este oferit de sezonul 2009-2010, în care Dinamo a plătit doar 150.000 de euro pentru achiziționarea de jucători. În schimb, clubul bucureștean a început să vândă fotbaliștii de valoare. În martie 2009, Cristian Melinte a fost luat de la UTA din postura de jucător liber de contract, iar la cinci luni distanță avea să fie vândut pentru 600.000 de euro la Palermo. În acel sezon, în conturile clubului au intrat 2,2 milioane de euro în urma vânzării de fotbaliști.
Formația din Șoseaua Ștefan cel Mare a trecut la o politică de transferuri bazată pe vânzarea celor mai buni jucători și achiziționarea de „marfă ieftină”. Clubul s-a despărțit de fotbaliști care aveau cote de milioane de euro, dar și salarii foarte mari. Internaționali precum Bogdan Lobonț, Iannis Zicu, Claudiu Niculescu și Gabriel Torje au plecat la formații din străinătate pe sume consistente, iar pentru înlocuirea lor au fost investite sume infime.
Cohn: „A fost o lipsă de contabilizare precisă”
Acționar în „Groapă” până în 2008, Vladimir Cohn a vorbit despre lacunele administrative care au dus la colapsul lui Dinamo: „Cred că a fost o lipsă de contabilizare precisă a ceea ce trebuie plătit și încasat. Prioritatea era reprezentată de jucători, dar societatea mai avea și alte obligații. S-au acordat salarii în neconcordanță cu încasările, iar cheltuieli au depășit sumele ce urmau să revină în club. Ca în cazul oricărei companii fără fundație financiară, clubul a intrat într-un declin economic. În schimb, Steaua a avut parte de un management financiar mai bun și a scăpat de probleme”.
Referitor la sumele mici investite în jucători, aceasta a dat un contraexemplu celebru: „Dacă vrei să cumperi jucători cu o cotă mai mică, trebuie să faci și o selecție a acestora. Cazul Chiricheș e cel mai elocvent, a fost achiziționat de Steaua și vândut la un an și jumătate pe 9,5 milioane de euro. Dinamo l-a ofertat pe fotbalist înaintea lor, dar transferul nu s-a concretizat”.
Turcu face apel la „agențiile de presă” care l-au „adulat” pe Negoiță
Vasile Turcu, în schimb, care a fost acționar la Dinamo până în 2011 și poartă răspunderea pentru felul în care a fost gestionat clubul, nu e de acord cu Cohn și arată cu degetul către cei care l-au contestat: „Eu, Cristi Borcea și Nicolae Badea am fost înjurați de galerie în permanență. S-au spus lucruri odioase la adresa mea, s-a scandat «Pleacă, ești o mizerie!». A venit momentul ca suporterii să se confrunte cu adevărul. Eu am vorbit prin fapte, am construit un buget, am donat un teren de la Săftica care acum a fost înstrăinat de către domnul Negoiță! Am avut două active importante la acest club, autocarul echipei și baza sportivă. Ambele au fost administrate greșit de către noul acționar majoritar”. Acesta spune că tot ceea ce a făcut la Dinamo a fost dintr-o pornire altruistă: „Știu ce înseamnă să fii investitor și orice om de afaceri de succes își dorește performanță. În sport, profilul unei societăți se vede prin rezultate. Nu mi-am dorit să câștig bani de pe urma clubului, ci să fac spectacol pentru Dinamo și pentru suporteri, să aduc cupe și campionate”
Același fost acționar se arată indignat de faptul că Ionuț Negoiță nu este taxat de către jurnaliști pentru acțiunile care au dus Dinamo în insolvență: „Mă miră faptul că presa nu spune nimic. Dacă era părăsit clubul, era o diferență uriașă. Dar domnul Badea a fost forțat să plece de la club și să cedeze acțiunile. Ionuț Negoiță și-a dorit să devină acționar majoritar, nu a fost obligat de circumstanțe, nu a părăsit nimeni clubul. Îmi doresc ca agențiile de presă care l-au adulat pe Negoiță la momentul preluării pachetului majoritar să văd o analiză care să arate tot ce a făcut acesta ca acționar majoritar al clubului”.
3.315.000 euro – au fost folosiți pentru cumpărarea de jucători în perioada 2009-2014
CELE MAI PROFITABILE PLECĂ‚RI |
SEZON |
SUMĂ‚ |
Cristian Melinte |
2009-2010 |
600.000 de euro |
Adrian Cristea |
2010-2011 |
2 milioane de euro |
Gabriel Torje |
2011-2012 |
5 milioane de euro |
George Țucudean |
2012-2013 |
1 milion de euro |
Constantin Nica |
2013-2014 |
1,6 milioane de euro |
*sursă: transfermarkt.com
18.640.000 euro – suma generată de vânzarea de fotbaliști în perioada 2009-2014
41 de jucători liberi de contract
În perioada 2009-2014, 41 de fotbaliști fără angajament au fost transferați în „Groapă”. Din această categorie fac parte nume precum Valerică Găman, Djakaridja Kone (foto jos), Cătălin Munteanu, Laurențiu Rus, Cosmin Matei, Mansaly Boubacar, Valentin Lazăr și Dorin Rotariu. În cazul unor titulari precum Rus, Matei, Lazăr și Rotariu, Dinamo a avut de câștigat deoarece cota acestora a explodat în ultimele sezoane și asta poate genera milioane de euro în urma unui eventual transfer al acestora.
18 – numărul fotbaliștilor liberi de contract cumpărați în sezonul 2013-2014
În afara podiumului începând cu 2010
Dinamo a câștigat în cei 66 de ani de existență 18 titluri de campioană, 13 Cupe ale României și două Supercupe. Pe plan european, „câinii” au disputat două semifinale în competițiile continentale, în 1984 în Cupa Campionilor Europeni, iar în 1990 în Cupa Cupelor. Însă, în ultimele cinci sezoane, „roș-albii” au ratat clasarea pe podium de fiecare dată.
6 – este locul pe care a terminat formația din „Ștefan cel Mare” în două sezoane consecutive (2009-2010 și 2010-2011)
În această perioadă de cinci ani, palmaresul clubului s-a îmbogățit cu două trofee, o Cupă a României și o Supercupă, ambele adjudecate în 2012 cu Dario Bonetti pe banca tehnică. Paradoxal, sezonul actual este cel mai bun al lui Dinamo, dar clasarea pe locul patru nu va aduce prezența în cupele europene întrucât cererea de intrare în insolvență înaintată de Ionuț Negoiță va determina retragerea licenței de cupe europene.
O calificare în grupele Ligii Europa în ultimele cinci ediții
Pe lângă performanțele sub așteptări de pe plan intern, clubul a reușit o singură calificare în faza grupelor din Liga Europa. S-a întâmplat în ediția 2009-2010, când Dario Bonetti și jucătorii săi au produs așa-numita „minune de la Liberec”. Bucureștenii au eliminat Slovan Liberec după ce pierduseră turul cu 3-0, la masa verde, în urma incidentelor care au implicat intrarea suporterilor pe suprafața de joc a partidei tur din „Ștefan cel Mare”. În Cehia, Dinamo a învins cu 3-0 în timpul regulamentar, a egalat scorul la general și a reușit miracolul după loviturile de departajare.
Au fost eliminați din Liga Europa după ce s-au clasat pe locul trei într-o grupă cu Galatasaray, Panathinaikos și Sturm Graz.
Celelalte rezultate ale „câinilor” în Europa
Liga Europa Turul 3 preliminar ediția 2010-2011 Dinamo – Hajduk Split (Croația) 3-1, 0-3
Liga Europa Play-off ediția 2011-2012 Dinamo – Vorskla Poltava (Ucraina) 1-2, 2-3
Liga Europa Play-off ediția 2012-2013 Dinamo – Metalist Harkov (Ucraina) 0-2, 1-2
Articol realizat de Cătălin Rusu