Vreme de peste un deceniu, 1995-2007, Tiberiu Șerban, 45 ani, a fost omul unui singur club, Ceahlăul, cu un scurt intermezzo în L2, la Liberty Salonta. A făcut parte din generația care a scris istoria nemțenilor, alături de Enache, Axinia II, Marc, Domșa sau C. Ilie. După ce a pus ghetele în cui, viața lui a devenit însă un coșmar: s-a împrietenit serios cu alcoolul și, în urmă cu cinci ani, a ajuns în spatele gratiilor, fiind implicat într-un imens scandal la un bar din Piatra Neamț. ”Când m-am văzut legat în pușcărie, îmi pierdusem orice speranță”, e fraza tulburătoare rostită de Șerban în cel dintâi interviu în care acceptă să vorbească deschis despre întâmplările dure trăite. Urmează primul episod din mărturia cutremurătoare a fostului căpitan al Ceahlăului: ”Beam încontinuu o săptămână. Dar nu rezistam, adormeam după zece beri. Gata! Mă rup definitiv de această poveste!”.
Tibi, ai dispărut de ani de zile din peisaj, ai trecut prin câteva experiențe dure în viață, spune-ne ce faci în prezent?
Am lucrat o perioadă ca șofer în Germania, pentru o firmă de curierat, dar m-am întors în țară când logodnica mea a murit. Sunt implicat acum într-o școală de fotbal la Săvinești, unde voi lucra ca antrenor. E un proiect finanțat de un amic, Ciprian Savu, iar ambițiile sunt foarte mari. Deocamdată avem vreo 20 de copii de șapte-opt ani, sunt trei antrenamente pe săptămână și probabil, ușor, ușor, va urma o extindere, poate și cu ajutorul unor sponsori.
Ai răbdare să muncești cu puștii?
Îmi place. E ceea ce-mi doream încă din perioada de jucător, să continui din postura de antrenor. Am stat acum, de exemplu, vreo opt zile să-l învăț pe un copil să lovească mingea cu latul, așa că, da!, am destulă răbdare.
Vom apela în partea a doua a interviului la amintirile din perioada carierei de jucător, dar ți-aș propune să discutăm la început despre căderea ta abruptă în patima alcoolului și despre perioada petrecută în închisoare.
Alcool am mai consumat foarte puțin în ultimele trei luni, maximum un pahar-două de vin cu câte un prieten, dar de vreo două săptămâni n-am mai pus gura pe nimic și chiar mi-am propus s-o rup definitiv cu povestea asta. Gata! Nu mai vreau! Și-așa, dacă fac excese, îmi trebuie o săptămână să mă refac.
Cum ai ajuns însă să bei atât de mult, să-ți pierzi capul în numeroase momente?
Am luat-o pe arătură după ce mi-am pierdut ambii părinți în interval de o lună de zile. Nu e corectă însă eticheta care mi s-a pus de alcoolic. N-am fost niciodată în situația de a bea de dimineața până seara sau să umblu noaptea după băutură. E adevărat că o țineam uneori timp de o săptămână numai în șprițuri, dar aveam apoi pauză de opt-nouă luni. Nu pot să duc. Nu sunt rezistent. Dacă beau zece beri, nu-mi revin trei zile!
Mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut să-mi placă și tăria! Eu sunt cu șprițul. M-a tras mult înapoi și decesul logodnicei, că altfel nu mă întorceam din Germania, unde începusem să duc o viață liniștită, normală. Am jucat fotbal, am și antrenat la o formație de liga a opta, cu niște condiții formidabile”, Tiberiu Șerban pentru Prosport
Tibi, știu că e o întrebare grea, dar ai trecut și prin episoade în care, neștiind ce mai faci, umblai dezbrăcat pe stradă?
Asta e cea mai falsă informație și știu de la cine a plecat. Niciodată nu mi s-a întâmplat așa ceva. Cum să fac gesturile astea? Mă știe atâta lume în oraș! Mă dezbrac doar în casă, la un duș sau când fac dragoste.
Te simți însă ocolit de oameni în Piatra Neamț?
Deloc! Mă salută lumea pe stradă, stăm de vorbă. Doar pe la stadion sunt anumiți indivizi care mă vorbesc numai de rău. Să le dea Dumnezeu după suflet! Am discutat la un moment dat și cu șoferul actualului patron de la Ceahlăul, a încercat să mă susțină ca antrenor secund, dar șeful i-a zis că nu se poate, că are informații că ”Tibi nu e încă bine”. Nu-mi plac «curvele» care mă vorbesc pe la spate. Eu m-am comportat mereu ca un tip direct, mi-am văzut de treabă și de familie, cât timp am avut-o. Sunt mândru că n-am fost niciodată codoș.
Am divorțat în 2008 și e un moment pe care-l regret. A fost o greșeală. Dacă femeia n-a mai vrut, ce să fac? Ne-am despărțit însă civilizat. Am împărțit un apartament pe care l-am vândut. Am și doi copii minunați. Vanesa e contabilă, are 24 de ani. Iar băiatul de 17 ani joacă baschet la București”, Tiberiu Șerban pentru Prosport
Sugerezi că ai avut colegi codoși în vestiarul Ceahlăului?
Da. Stăteau cu tine la masă și apoi se duceau ”să dea în gât” la președinte sau la patron că Șerban și Alistar au băut, deși ei ne depășiseră la acest capitol. Ce se întâmplă în grup ar trebui să rămână doar între fotbaliști și antrenor, că nu joacă președintele. Nu vreau să dau nume, dar îi cunoaște tot orașul pe ”turnătorii” de la Ceahlăul. Oricum, căutam să mă feresc de ei, nu le dădeam apă la moară cu vreo ceartă. Știam că mă ”sapă”!
Regreți anumite momente de derapaj din cauza băuturii?
N-am ce derapaje, că pe mine mă fura repede somnul dacă beam. Adormeam. Pe moment, nici nu-ți dai seama când te ia valul. Zici: ”Lasă, că mai trag un pahar!”. Și încă unul! Și deodată gata! Nu fac scandal să mă cert cu lumea, mai ales după ce-am pățit cu bătaia din cauza căreia am ajuns la pușcărie. Am plătit pentru o palmă.
Ce s-a întâmplat, de fapt? În spațiul public au rulat numeroase variante!
Adevărul e că a fost un episod de autoapărare. Eram cu prietena mea într-un bar, un domn a vrut să-mi dea cu o sticlă în cap, i-am dat două palme și l-am liniștit. Apoi au sărit la bătaie alți doi băieți. I-am rezolvat pe amândoi. A venit Poliția și m-a arestat pe mine. Am stat trei luni închis la Bacău, apoi am avut arest la domiciliu, am ajuns din nou la Bacău și, în final, la Vaslui, unde am avut șansa de a-l întâlni pe arbitrul FIFA Ovidiu Artene.
E polițist de penitenciar, nu?
Lucra acolo și răspundea de partea sportivă în penitenciar. Un adevărat domn, care a avut grijă de mine. Îi mulțumesc și pe această cale. M-a lăsat să mă antrenez, mergeam la sala de forță. Am beneficiat de un regim semideschis. N-am avut treabă cu niciun scandal, din fericire. Eram cumva și sub protecția a doi băieți de care nu avea nimeni curaj să se atingă: un tip Cristi din Bacău, zis ”Generalul”, și Puiu Mironescu din Piatra Neamț. O dată pe lună ieșeam la o școală să și jucăm un fotbal, un handbal.
La Vaslui am stat în cameră cu un băiat care avea o sentință de 10 ani pentru crimă. Zicea că e nevinovat, fiindcă autorul era, de fapt, un prieten de-ai lui”, Tiberiu Șerban pentru Prosport
Față de fosta ta prietenă ai avut momente de agresiune?
Nu. Aaa, că poate mai țipi prin casă, aia se mai întâmplă, dar niciodată să recurg la forță, mai ales împotriva unei femei. Păi, la ce putere am eu în brațe, dacă dădeam una ieșea grav. Doamne ferește! Nici vorbă!
Ce-ai simțit în primele zile când te-ai văzut la închisoare?
Am fost șocat în prima parte a detenției. Descurajat, fără niciun viitor! Îmi pierdusem orice speranță. Până să fiu transferat la Bacău, m-au ținut cinci zile în arest la Piatra Neamț, iar când m-am văzut legat, eu, un tip liber în gândire, am zis că s-a terminat tot.
Ți-au trecut prin minte gânduri de sinucidere?
Niciodată! E ușor să te omori, dar nici când eram în stare de ebrietate nu mi-a trecut prin cap să mă arunc în fața trenului sau chestii din astea. Sper să nu am niciodată astfel de idei!
Cea mai urâtă perioadă a fost când am stat 21 de zile în carantină, la început, după care se face repartizarea pe regim: deschis, semideschis, închis. La Bacău am nimerit opt în cameră, iar la Vaslui am stat doi inși într-o încăpere cu patru paturi”, Tiberiu Șerban pentru Prosport
La psiholog ai mers vreodată?
Da. Și mi-a prins bine, m-a sfătuit să-mi țin nervii în frâu. Am trecut însă și printr-o perioadă foarte stresantă, care a amplificat starea mea de rău. În fine, a trecut!
Ești de acord să vorbim și despre subiectul medical legat de faptul că ai suferi de epilepsie, ceea ce, pe lângă alcool, ar fi îngreunat starea ta de sănătate?
Nu există așa ceva. Am fișele acasă. Documentele spun că au existat doar crize pe fond toxic, adică legat de băutură. Da, am căzut, dar pentru că nu rezist mult la alcool, nu din motive de epilepsie, cum s-a tot scris prin presă!
Te deranjează când lumea se mai uită lung după tine, gândind că e vorba despre fotbalistul căzut în patima paharului?
Sincer, nu m-am confruntat niciodată cu astfel de episoade, în afara, repet, a oamenilor de pe la stadion, care fac un pas în spate când aud de mine și se cred grozavi. Nu dau nume. Unora le e teamă poate că și-ar putea pierde postul. Ce să spun? Tot respectul pentru spectatorii care m-au apreciat. Îi iubesc! Și-i iubesc inclusiv pe cei care m-au înjurat, că ăsta e fotbalul. Unii te aplaudă, alții te hulesc.
Când am stat în pușcărie, Florin Axinia a fost singurul dintre vechii colegi care nu m-a uitat. M-a ajutat foarte mult, cu bani, cu produse. M-a și vizitat la Bacău. Tot respectul pentru el! Îi mulțumesc foarte mult!”, Tiberiu Șerban pentru Prosport
Ai fost dezamăgit când ai constatat că aproape toată lumea te-a abandonat în momentele dificile?
Unii foști colegi chiar s-au bucurat! Din răutate! Nu înțeleg de unde provine la unii această atitudine față de mine, fiindcă n-am făcut nimănui niciun rău în viața mea. Poate câțiva s-au simțit deranjați pentru că am fost un fotbalist mai bun și m-am comportat corect doar cu cei care meritau. Celorlalți le-am spus mereu în față ce aveam pe suflet, iar din cauza asta am devenit cumva durul și rebelul vestiarului.
Ai simțit că a deranjat felul tău de a fi dintr-o bucată?
Da. Asta n-a convenit multora. Cel mai bucuros am fost când am scăpat de banderolă. Erau unii în vestiar disperați să o poarte. Le-am și spus: ”Băi, băieți, aveți grijă că nu joacă banderola!”. Mi-am văzut mai departe de treabă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER