În casă cu „dușmanul”

Un „u”-ist și un cfr-ist pot trăi în aceeași casă. Familia Buș poate susține această teorie. Sergiu, fratele mai mic al lui Laurențiu Buș, a ales CFR-ului, chiar dacă întreaga familie este fan Universitatea.
Cu toate acestea, în casa familiei Buș nu e război, dar mezinul nu scapă de ironii. „Eu l-am crescut să fie «u»-ist și a rămas așa, chiar dacă a ajuns la CFR. A fost o întâmplare”, îl șicanează Laurențiu pe fratele său. La 16 ani, Sergiu a fost inclus deja în lotul echipei secunde a „feroviarilor”, după ce a fost selecționat de mai multe ori la naționala Under 17. „Obișnuiam să joc fotbal cu prietenii mei, pe terenurile din Gheorgheni, unde evoluau juniorii CFR-ului. După un timp, cineva m-a remarcat și mi-a făcut legitimație. Așa am ajuns să joc la CFR”, povestește Sergiu Buș. Laurențiu nu a fost de acord cu alegerea lui Sergiu, dar părinții au temperat conflictul dintre cei doi. „Au spus că e mai bine pentru el deoarece erau condiții mai bune la CFR decât la Universitatea și terenul era și mai aproape de casă. Orice părinte își dorește ce e mai bun pentru copilul său”, își reamintește fratele mai mare.

Fac pace la derby-uri

Ce se întâmplă însă la meciurile directe dintre „U“ și CFR, cum a fost anul trecut, în Liga I? „Am ținut cu Laurențiu, pentru că deocamdată eu n-am nicio legătură cu prima echipă de la CFR. La juniori îi batem însă mereu pe cei de la «U»”, mărturisește atacantul lui CFR II, care speră ca într-o zi să-i ia locul lui Yssouf Kone la prima echipă. „Îmi place foarte mult cum joacă. Este foarte tehnic și are o forță impresionantă. Sper să ajung să joc și eu la echipa mare, dar nu va fi ușor”, dezvăluie Sergiu, contrat imediat de fratele său: „Acolo ajung doar străini, ți-am zis că aveai mai multe șanse la „«U»“.

Vor să joace împreună

Deși joacă de aproape zece ani la juniorii CFR-ului, Sergiu Buș n-ar refuza o ofertă de la Universitatea. „Dacă mi s-ar propune un contract bun atunci când voi termina junioratul, aș accepta să joc pentru «U». Nu văd care ar fi problema”, declară atacantul de 16 ani, spre mulțumirea lui Laurențiu. Explicația e simplă: nu le place să fie adversari nici la miuțele de pe maidan. „Nu prea jucăm unul împotriva celuilalt. Când jucăm cu prietenii, îl iau la mine în echipă, pentru că e bun”, mărturisește Laurențiu, dar avertizează. „Dacă am juca meci oficial, ar fi altceva, aș băga material. Este fratele meu și îl iubesc, dar dacă am fi adversari, ar ieși un duel cu scântei”, conchide Laurențiu Buș.

 

"I-am spus lui Sergiu că nimic nu se compară cu viața de fotbalist. Sunt mai multe satisfacții decât decepții. Trebuie să muncești și să înduri multe" – Laurențiu Buș, mijlocaș U Cluj