Anul 2012 poate fi unul de referință pentru fotbalul românesc. În luna august, la Timișoara s-a consemnat prima palmă zdravănă primită de fotbalul modern la noi în țară. Poate, printr-o minune, în viitorul nu foarte îndepărtat, acest fenomen va încasa destule lovituri și se va trezi, îmbrățișând din nou valorile datorită cărora a ajuns regele sporturilor.
Deși aveau ocazia, cel puțin teoretic, ca într-un an să cânte din nou pe stadioanele din Liga I, suporterii alb-violeți au spus pas fostei ACS Recaș, adică actualei ACS Poli. Au ales să cânte prin buruieni, din toată inima și cu capul sus, decât să strige, cu jumătate de gură, pe Național Arena. Și-au sacrificat câțiva ani buni, de dragul identității, ani pe care îi vor petrece alături de o echipă care e departe de marea performanță, însă care, cu siguranță, e a lor.
Revoluția suporterilor timișoreni nu e cauzată însă doar de artificiile prin intermediul cărora orașul a „făcut rost” de o echipă în Liga a II-a. Suporterii adevărați apreciază mai mult un jucător care e sincer când sărută emblema de pe tricou decât un superfotbalist care e dispus oricând să plece la cei care plătesc mai bine. Banii au ajuns să conteze prea mult în acest sport, iar stadioanele românești sunt din ce în ce mai goale. Fanii bănățeni au ales să abandoneze pentru moment marele stadion din orașul lor și să încurajeze o echipă care, deocamdată, nu a fost invadată de mercenari.
De ce nu ACS Poli?
Au trecut zece ani de la fuziunea unei echipe a Politehnicii cu AEK București, episod care a coincis cu o reactivare spectaculoasă a galeriei alb-violete și a entuziasmului suporterilor poliști, în general. De aceea, mulți partizani ai proiectului Recaș pun problema astfel: „Dacă atunci ați fost de acord, de ce refuzați acum?”. Unul dintre liderii galeriei timișorene, Silvian Radosav, răspunde: „Acest proiect Recaș nici măcar nu e o fuziune. E pur și simplu echipa ACS Recaș, la care municipalitatea a aderat. În 2002, noi am acceptat o fuziune în care a intrat o echipă a Politehnicii, era un lucru în care ne puteam regăsi. În plus, atunci nu am avut alternative, chiar dacă unora nu le-a convenit acea fuziune, nu puteam să facem ceea ce facem acum, nu aveam o astfel de opțiune”.
Cine e ASU Poli?
Echipa Universității PoliÂtehnica este activă din 2005. A participat în campionatul municipal (liga a șasea), având în componență studenți și cadre didactice. A încheiat sezonul trecut pe primul loc, promovând în liga a cincea (campionatul județean). Joacă pe micul stadion „Știința”, acolo unde vechea Poli a evoluat din 1928 până la inaugurarea stadionului 1 mai („Dan Păltinișanu”). „Nu mai putem să vorbim de o continuitate sută la sută, dar reperele sunt aceleași. E același teren, e echipa studenților, a Institutului Politehnic”, explică Silvian Radosav. Cheltuielile echipei (baremul de arbitraj, deplasările etc) sunt suportate deocamdată de Universitate, însă suporterii se implică și ei. S-au strâns deja peste 300 de cotizanți (20 de lei de persoană) și s-a dat comanda pentru două rânduri de echipament.
Cine sunt „golanii”?
Susținătorii lui ASU Poli sunt percepuți de multă lume ca fiind huliganii din peluză sau, după cum s-a exprimat Marian Iancu, „niște golani, bețivi și drogați”. Totuși, inițiatorii proiectului, oamenii care au uitat de ceva vreme ce înseamnă „timp liber”, pot fi numărați pe degete. Unii sunt membri ai galeriei, iar ceilalți și-au încurajat echipa de la tribuna a II-a în ultimii ani. Nu le vom scrie numele, însă merită să înșiruim cu ce se ocupă fiecare dintre ei: director de agenție a unei bănci, avocat și profesor de drept, economist, publicist, funcționar public, artist grafic, director de vânzări la o multinațională. Alții au propriile afaceri, de la firme de software la tipografii, cluburi sau magazine.
„Huliganii” s-au deghizat în stewarzi
Acești oameni au avut dese întâlniri cu rectorul Politehnicii, Viorel Șerban, și cu antrenorul echipei, Toni Foale, și s-au ocupat atât de problemele organizatorice ale echipei, cât și de atragerea microbiștilor din oraș alături de ASU Politehnica. Fiecare suporter ajută cu ce poate, iar la primul meci oficial patru dintre fani au îmbrăcat vesta de steward, pentru a asigura ordinea, așa cum scrie în regulament. Bineînțeles că au făcut-o gratuit, astfel că s-au mai economisit niște bănuți. La finalul meciului, cei patru oameni de ordine au aruncat vestele verzi și au cântat alături de jucători, care au învins pe Gran Plaz Liebling cu 8-0.
„Fotbalul din prima ligă e murdar”
ASU Poli nu este echipa unei anumite generații sau a unei categorii sociale. Cel mai tânăr cotizant are două luni și cel mai în vârstă are 74 de ani. Pensionar, ultras, șomer, patron – indiferent de eticheta pe care unii s-ar grăbi să le-o lipească, oamenii care au fost la primul meci al lui ASU Poli au în comun atât dragostea pentru echipa în alb-violet, cât și disprețul față de mizeriile fotbalului păstorit de Mircea Sandu și Mitică Dragomir. „La acest nivel, ne simțim bine cu fotbalul. În fotbalul profesionist de azi se învârt prea mulți bani, sunt salarii prea mari. Nu există etapă să nu fie scoase la iveală combinații, trucuri, blaturi. Mulți dintre membrii vechi ai galeriei au renunțat să mai vină la meciuri în ultimii ani, dar i-am revăzut acum, alături de noi”, a declarat unul dintre liderii suporterilor, Emanuel Cernescu.
Cât va ține minunea?
Dacă suporterii vor să o vadă, la un moment dat, pe ASU Poli în prim-planul fotbalului, vor avea nevoie de mult mai mulți bani decât au acum, cel puțin de la liga a treia în sus. „O să încercăm să prezentăm la cât mai multă lume principiile acestui proiect, inclusiv mediului de afaceri. Sponsorii au de ce să fie interesați, pentru că nu e o chestiune artificială, cum sunt la ordinea zilei în România. Inclusiv campioane au dispărut pentru că nu aveau suporteri legați de echipă”, a spus Silvian Radosav.
Chiar dacă am văzut-o pe Poli jucând în cupele europene, pot să spun că la meciul cu Liebling am trăit cea mai frumoasă zi pe un stadion în ultimii 30 de ani Silvian Radosav, unul din liderii galeriei
Nu avem nimic cu AC Recaș, ne bucurăm că au promovat în Liga a II-a, dar le dorim să se numească în continuare AC Recaș. Pentru oamenii din oraș și pentru clubul înființat în 1917 Silvian Radosav, unul din liderii galeriei
Încercăm să regăsim demÂnitatea fotbalului. Avem și o responÂsabilitate față de generațiile care vin, care trebuie să crească lângă o echipă curată Silvian Radosav, unul din liderii galeriei
Rotariu și Vlaicu, reactivați
Doi dintre cei mai iubiți fotbaliști din istoria lui Poli Timișoara au acceptat să joace pentru ASU Poli de dragul suporterilor. Iosif Rotariu (50 de ani) și Sorin Vlaicu (47 de ani) se descurcă fără probleme la nivelul eșalonului cinci, în ciuda faptului că nu mai sunt la prima tinerețe. „Când aveam 35 de ani, am renunțat la Liga Campionilor și am plecat de la Steaua ca să vin antrenor-jucător la Poli, în Liga a II-a. Pentru mine, Timișoara a fost mereu pe primul loc”, a declarat Rotariu după primul meci oficial al lui ASU Poli, 8-0 cu Gran Plaz Liebling.
Corespondență cu Austria Salzburg
Liderii fanilor timișoreni s-au consultat în ultimele luni cu suporterii echipei Austria Salzburg, care au abandonat echipa după ce patronii i-au schimbat numele în „Red Bull” și au pornit pe un alt drum, cu propria lor formație. Timișorenii speră să asiste în viitor la un amical cu Austria Salzburg și chiar și cu United of Manchester, echipa fanilor englezi care au intrat în conflict cu patronii americani ai lui Manchester United.
Mingi și jaloane din Australia
Unul dintre cei care au pus umărul la proiectul ASU Politehnica locuiește acum în Australia. „Un om din galerie, care s-a mutat acum câțiva ani în Australia, se ocupă acolo de o echipă de fotbal la nivel de amatori. A auzit de proiectul nostru și ne-a întrebat dacă avem nevoie de ceva. După câteva zile, ne-a trimis un pachet cu mingi, jaloane și alte lucruri necesare pentru antrenamente”, povestește Radosav.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER