Tibor Selymes, șocat de declinul lui Dinamo: ”Un asemenea brand nu avea voie niciodată să ajungă aici”. Fostul internațional dă de pământ cu tricolorii: ”Nu poți să te prezinți la echipa națională fără atitudine” | INTERVIU

Fostul internațional Tibor Selymes a surprins, în vară, când a decis să preia echipa de Liga a 3-a Știința Miroslava. Stabilit la Iași de mai mulți ani, de când a colaborat cu Poli, tehnicianul în vârstă de 52 de ani s-a alăturat proiectului de la Miroslava și speră să readucă echipa din comuna ieșeană în eșalonul secund, acolo unde a mai fost în urmă cu cinci sezoane.

Deși preocupat cu problemele ”fotbalului mic”, fostul fundaș stânga cu 46 de selecții la echipa națională urmărește atent ce se întâmplă în eșaloanele superioare, dar și la echipa națională. Dinamo i-a rămas la suflet, iar când vorbește de echipa națională admite că între generația sa și cea actuală s-a căscat o prăpastie uriașă.

Participant la trei turnee finale majore cu echipa națională, două Cupe Mondiale și un EURO, Tibi Selymes a vorbit cu ProSport despre echipele pe care le-a iubit, Naționala și Dinamo, dar și despre situația actualului său club, Știința Miroslava.

”Nu e un pas înapoi Liga a 3-a”

Tibi, cum e să antrenezi la Liga 3-a? Nu e un pas înapoi pentru tine?

Nu e un pas înapoi. Am ales Miroslava în vară pentru că am auzit numai lucruri frumoase, oamenii sunt foarte corecți, pot să lucrez în liniște aici. Avem condiții bune pentru a face performanță, avem o bază sportivă bună, terenuri de antrenament unde poți să lucrezi, un buget stabil, salariile se plătesc la timp. E un loc unde poți să muncești. Dar e nevoie de timp, de răbdare. Cu timpul, putem să ajungem mai sus, să ne batem la Liga a 2-a.

Sunteți pe locul 5, cu șanse la play-off. Dacă ajungeți în primele patru, puteți emite pretenții la promovarea în Liga a 2-a?

Sunt echipe puternice în Seria I. Cred că e cea mai puternică serie din Liga a 3-a, sunt 6-7 echipe care se bat pentru 4 locuri. Obiectivul nostru nu a fost niciodată promovarea. Dar ne dorim să ajungem cât mai repde în Liga a 2-a, toată lumea își dorește asta. Pentru acest lucru trebuie să avem răbdare, să muncim mai mult cu copiii, să-i ajutăm să crească și după aceea să vorbim de promovare. Dar dacă terminăm în primele patru și ajungem în play-off, cu 3-4 jucători cu mai multă experiență și cu valoare mai mare, avem șanse la promovare. Dacă vom ajunge în play-off, putem discuta.

”Niciodată nu m-am gândit că Dinamo va ajunge aici”

Poli Iași și Dinamo, două echipe la care ai activat, au jucat recent în Copou, în Liga a 2-a. Cum e să le vezi pe cele două în liga secundă?

Sincer, nu sună bine deloc un Poli Iași – Dinamo în Liga a 2-a. Mi-ar plăcea ca Poli și Dinamo să promoveze și să se bată în prima ligă. A fost un meci destul de greu pentru Poli, a câștigat cu o execuție foarte frumoasă, dar pentru Iași e important că a obținut cele trei puncte.

Îți vine să crezi unde a ajuns Dinamo?

Niciodată nu m-am gândit că va ajunge aici. Dar am văzut ce s-a întâmplat la Dinamo în ultimii ani, s-au făcut greșeli mari și din păcate echipa a ajuns unde este acum. Cine a greșit? Toți, nu unul! Nu dau nume, dar toți cei care au fost acolo au greșit. Un astfel de brand, o echipă cu tradiția lui Dinamo nu avea voie niciodată să ajungă în situația în care este acum. Clubul Dinamo, după brand, după tradiție, după suporteri, eu îl văd tot timpul să joace în cupele europene. Acolo ar trebui să fie Dinamo în permanență.

O vezi pe Dinamo revenind în Liga I?

Sunt două lucruri de discutat. Dacă ei pot promova anul acesta, da, văd o redresare rapidă a echipei. Dacă nu, va fi foarte greu. Dacă mai stă un an în Liga a 2-a o să fie extrem de greu pentru Dinamo. Aici trebuie exact cum s-a întâmplat și la Rapid. Când a venit acolo un investitor serios, imediat s-au văzut rezultatele. De asta are nevoie și Dinamo, de un investitor, de un om extrem de serios, care știe ce vrea, cum să facă. Și atunci se va redresa și Dinamo.

”Burcă vede și el acum ce înseamnă presiunea”

Ovidiu Burcă cum ți se pare?

Să vedem acum, e primul an și pentru el. Ovidiu Burcă își dă seama acum ce înseamnă să fii antrenor. El până acum a fost pe partea cealaltă, a fost conducător și punea el presiune pe antrenori. Acum să vadă și el cum e să fii antrenor, când vine cineva și îți pune presiune.

Burcă spunea că Dinamo poate valora 50 de milioane de euro. De acord?

Dinamo poate să valoreze foarte mulți bani, dar până atunci, din punctul meu de vedere, așa cum am spus, ar trebui să vină un investitor serios care știe ce face. Undeva, cândva, și Dinamo va trebui să o ia ori de jos, precum Rapid, ori să fie redresat cumva. Dar mai bine îi văd pe suporteri în Liga a 2-a decât în Liga a 4-a. Repet, însă, eu cred că dacă nu va promova anul acesta îi va fi extrem de greu.

Nu îți pare rău că nu ai ajuns la Dinamo în Liga I?

Bineînțeles că îmi pare rău, Dinamo este echipa mea de suflet. Au fost discuții la un moment dat, dar nu am apucat să antrenez echipa mare. Și atunci încă era binișor echipa.

Critici dure la adresa unor tricolori: ”Cum să vii cu atitudinea asta la echipa națională!?”

Cum vezi echipa națională sub comanda lui Edi Iordănescu?

Eu am încredere în Edi. Știu cum lucrează, e un om foarte serios, care știe ce vrea. Am încredere în el. Nu poți să pui chiar totul numai pe cârca antrenorului. Eu cred că și jucătorii au o vină mare de tot.

Din ce punct de vedere?

Păi când vii la echipa națională nu poți să te prezinți așa cum s-au prezentat ei la câteva meciuri. Nu vreau să iau meciurile la rând. Dar au fost câteva meciuri… cum să vii la echipa națională și să nu ai atitudine!? În primul rând, când ai ajuns la echipa națională tu lupți pentru țara asta, trebuie să ai atitudine, determinare. Chiar dacă valoric poate adversarul e mai puternic, dar tu prin atitudine și dăruire poți să ajungi la nivelul la care este adversarul. Nu știu de unde lipsa asta de atitudine. Când ești convocat la Națională trebuie să dai totul. Eu când luam tricoul galben pe mine, pentru mine însemna totul pe plan sportiv. Am dat maxim când am fost la echipa națională și așa au făcut toți colegii din generația aceea. De asta s-a și făcut performanță.

România nu are un lider. ”Nu-l văd pe Stanciu un lider”

Are România un lider în momentul de față?

Nu are acum. Înainte în echipă erau mai mulți lideri, nu unul. Acum nu este. Eu nu îl văd pe Stanciu să fie un lider. Un lider trebuie să vorbească în permanență cu colegii în timpul meciului, să tragă echipa după el, iar eu nu-l văd pe Nicușor Stanciu. Eu un jucător foarte bun, dar nu un lider. Nu văd pe niciunul deocamdată. Poate dacă revine Ianis Hagi, care este un jucător excepțional. Are stângul, dreptul, creativitate, are tot. Dar nu poți cu un singur jucător, este nevoie de mai mulți.

Suntem obligați să ne calificăm la EURO

Ai fost cu România la ultimul turneu final de Campionat Mondial. Poți să creză că tricolorii nu s-au mai calificat de atunci la nicio Cupă Mondială?

Nu îmi vine să cred că nu am mai ajuns la un Mondial, pentru că ne așteptam la mai mult. Tot timpul speri, la orice campanie de calificare. Speri că vine cineva din urmă, dar dacă îți aduci aminte s-au spus lucrurile astea acum vreo 30 de ani, că nu vine nimic din urmă. Am mai avut generația lui Mutu și Chivu, dar de atunci nu prea a mai venit nimic din urmă care să poată face performanța din trecut, cum era obișnuită lumea în vremea noastră. Dar să avem încredere, pentru că sunt copii talentați. Trebuie să avem răbdare și să muncim mult mai mult cu ei.

Cum vezi grupa din preliminariile EURO 2024?

Suntem obligați să mergem la EURO. Este obligatoriu! Dacă nici în grupa asta nu te califici… Erau grupe unde chiar nu aveam șanse, așa că aici suntem obligați să ne calificăm.

Meciul cu Argentina, cel mai frumos moment al carierei

Ai fost pe teren la acel meci fabulos cu Argentina, de la Cupa Mondială din 1994. A rămas momentul de referință al carierei tale?

Sută la sută acel meci rămâne momentul de referință în cariera mea. Cel mai frumos moment, cel mai frumos meci, o atmosferă incredibilă. Păcat că nu am ajuns în semifinale. Am fost foarte aproape și meritam să jucăm în semifinale. Nouă nu ne era teamă de nicio echipă din lume atunci, puteam să batem pe oricine la cum jucam. Și din punctul meu de vedere, dacă ajungeam în semifinale, Gică Hagi lua Balonul de Aur. Revenind la meciul cu Argentina, l-am revăzut de câteva ori cap coadă. Și legat de ce spuneam mai sus, toată lumea dăruire, atitudine, am dat maxim ce am putut la acel meci, dar aveam și calitate mult mai mare, e adevărat.