Unul dintre jucătorii emblematici ai Farului din ultimele trei decenii, Gică Butoiu, 54 ani, deschide povești deosebite în al doilea episod al dialogului cu ProSport. El scanează inclusiv perioada petrecută la Rapid. „M-am trezit cu o primă de 10.000 de dolari de la Copos”, spune Butoiu, care combate teoria zgârceniei fostului patron din Giulești. Și povestește cum evita momente jenante în blaturi bifate în tricoul Constanței: „Mai dădeam și goluri, îi lăsam pe fundași să rezolve cazul”.
Gică, te-ai identificat peste ani cu Farul, dar puțini știu că ești originar din Câmpulung Muscel și ai prins un sezon la tineretul Stelei, după cucerirea Cupei Campionilor. Cum a fost experiența din Ghencea?
Am venit exact când Steaua l-a cooptat pe Hagi la echipa mare, cu care am apucat să fac o grămadă de antrenamente și câteva cantonamente la Forban. Jucam în deschidere cu tineretul, unde-i aveam colegi pe Cireașă, Blid sau Eugen Popescu. Cu Miți Majearu m-am înțeles cel mai bine, m-a invitat și la el acasă. Dar pentru mine era o mândrie să fiu alături de acel grup minunat care câștigase Cupa Camponilor.
Era însă greu să pătrunzi!
Foarte greu! Pe postul meu juca Ilie Dumitrescu. Nicio șansă! Am fost cedat la Mizil, am ieșit golgeter acolo în Liga 2 și m-a luat apoi Farul, unde am rămas o viață.
Dar cum fusese copilul Butoiu? Cum s-a îndreptat spre fotbal?
Am fost un copil talentat, în primul rând. Apoi, a venit și munca, fără de care nu se poate să răzbești. Pe la 12-13 ani, eram el mai bun din echipa școlii, câștigam tot în oraș la acel nivel. Fratele meu mai mare juca și el, așa că a devenit ceva obișnuit în familie, unde mama și tata, simpli muncitori, ne-au susținut mereu.
De ce te-ai stabilit la Constanța? Nu te-a tras ața către locurile natale?
La Câmpulung mă duc să mai stau câte cinci-șase zile, e o zonă foarte frumoasă și liniștită. Dar Constanța e un oraș mare, cu altă deschidere spre lume. Am primit și un apartament în oraș, așa că m-am așezat cumva natural aici.
La final de carieră, când ai pus ghetele în cui, te-ai considerat împlinit material?
N-am prins niciodată contracte mari. La Standard am avut 10.000 de dolari pe lună, dar am stat foarte puțin. Iar în țară am câștigat cel mai bine la Rapid – 4.000 de dolari.
La Farul ne-am remarat prin forța grupului. Când ieșeam pe teren, știam că șansa noastră e să jucăm bine ca echipă. Am suferit mult în ofensivă, fiindcă eram un tip drăcos și cădeam victimă multor faulturi”, Gheorghe Butoiu pentru Prosport
Copos mai rașcheta din bani câteodată?
Eu n-am avut experiențe de acest gen cu patronul. Din contră, am bătut cu 1-0 în deplasare pe Lokomotiv Sofia în Cupa UEFA, am marcat singurul gol cu o execuție de pe la 40 de metri, iar după meci s-a dus diret la Sichitiu, care era președinte, și i-a zis să-mi dea o primă specială de 10.000 de euro. Și chiar s-a ținut de cuvânt! Poate m-a avut la suflet și pentru că soția de atunci a dânsului, Ana, era tot din Câmpulung, la fel ca mine.
Să nu-mi spui că n-ai jucat în blaturi la Farul!
Am jucat, că așa erau vremurile după Revoluție, cu celebra Cooperativă. Intrau în horă Brașovul, Bistrița, Ceahlăul și multe altele, aplicând reciproitățile. Tu bați acasă, noi – acasă. Antrenorii evitau de obicei să ne transmită informațiile astea, dar ne spuneau cei din conducere.
Ajungeai în posturi jenante, să ratezi ridicol, nu?
Mai dădeam și gol, îi lăsam pe fundași să rezolve și ei cazul!
Ai trăit și pe banca celor de la Săgeata Năvodari un meci bizar, în toamna lui 2013, ca secund al lui Selymes: 1-6 la CFR Cluj, cu un gol de comedie încasat în minutul 1 – o degajare Djokovici, mingea-l sare pe portar, zero replică. Dubios tare!
Mi-aduc aminte că ploua torențial și poate și asta a contribuit la traiectoria mingii. Nu-mi dau seama dacă a fost altceva la mijloc. Oricum, eu nici nu trebuia să merg la meciul acela. Rămâneam de obicei acasă cu accidentații. La CFR era Grigoraș antrenor, iar după acea înfrângere am fost numit interimar la Săgeata. Am rămas în Cluj, că urma o partidă la Mediaș, și l-am rugat pe Grig să mă ajute cu un program de antrenament, fiindcă nu venisem pregătit pentru un rol de principal. Am produs surpriza la Gaz Metan, am bătut cu 2-1.
La vechiul stadion al Farului exista acel culoar lung de la vestiare spre teren, unde se intra direct pe niște scări de la subsol. Îi mai luați pe adversari la frăgezit pe acel tunel?
Se mai lăsa cu înjurături, dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreo bătaie. Era într-adevăr un culoar de vreo 20 de metri, care ducea direct la gazon, însă zona aceea era de obicei supravegheată de arbitri, care veneau înaintea jucătorilor.
Ce impresie îți lasă furtuna de tatuaje existente la fotbaliștii de azi?
S-au inspirat și ei după moda de afară, numai că ăia mai joacă și fotbal. La bătrânețe mi-am făcut și eu unul, un cap de tigru pe un picior, mai discret, să nu fie la vedere. Mi-a plăcut mult modelul și mă regăsesc în spiritul tigrului.
Cine ia titlul sezonul acesta?
FCSB e prima favorită. Vin apoi Farul, Rapid și CFR, poate și Craiova, dar acolo nu știi niciodată ce să crezi și ce se întâmplă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER