Mărturii șocante ale unui fost internațional român: „Îmi găseam părinții beți, rupți. Se trezeau noaptea și se băteau”

Ștefan Nanu (51 de ani), fost fundaș lateral al echipei naționale, a dezvăluit drama prin care a trecut în copilărie.

Fostul fotbalist, acum antrenor la Cetate Deva, în Liga 3, a povestit cum părinții alcoolici i-au marcat copilăria și cum oamenii din sat râdeau de el.

„Nu-mi e rușine s-o spun, am avut o copilărie foarte grea. Provin dintr-o familie săracă, părinții mei aveau darul beției. Două săptămâni nu se mai trezeau din beție. E o chestie care și pe mine m-a marcat pentru că eu nici acum nu pun gura pe băutură. Nu beau.

Stăteam într-un sat în care lumea râdea. Stăteam și ascultam ce spuneau: «Bețivii ăia ai lu’ Nanu!». Lucrul care m-a marcat era că, fiind un copil de 12-13 ani, ei se trezeau noaptea și se băteau, se luau la bătaie. Așa era viața la țară. Eu nu-mi critic părinții. Tata, din păcate, acum nu mai este. Pe mama am dus-o acum 20 de ani la un spital și i-au făcut o injecție. De atunci nu mai bea. Au muncit, mama muncește și acum, dar copilăria m-a marcat”, a mărturisit Ștefan Nanu, pentru gsp.ro.

Fotbalul l-a salvat

Deși provenea dintr-o familie cu probleme, copilul Ștefan Nanu a avut puterea de a trece peste ele și de a deveni un om responsabil.

„Am zis că niciodată nu o să fac ce au făcut părinții mei. De mic mi-a plăcut fotbalul, dar să știi că tot de mic dădeam cu sapa. Când erau treji, săpam cot la cot vița de vie, scoteam rândurile de porumb până la capăt. Aveam capre, aveam oi. Mă trezeam dimineața la cinci și mă duceam cu ele. Îmi cădea capul de somn peste ele”, povestește Ștefan Nanu.

A făcut sacrificii pentru a deveni fotbalist și a meritat efortul. În Liga 1, Ștefan Nanu a jucat peste 240 de meciuri la Electroputere, Farul, Rapid, Oțelul și Steaua, iar în perioada 1999-2003, a evoluat la Vitesse, în prima ligă din Olanda.

„Dimineața, la șase, plecam cu părinții mei la Filiași. Ei mergeau cu bicicleta la serviciu, la fabrica de transformatoare, eu îmi puneam geanta pe portbagajul lor și alergam cinci kilometri până la Filiași. Terminam școala și mă întorceam acasă în fugă. După amiază, la 4, aveam antrenament cu juniorii. Alergam cinci kilometri, făceam o oră și jumătate antrenament, și mă întorceam alergând până la Bâlta. Făceam în jur de 25-30 de kilometri în fiecare zi. De asta am și avut capacitatea asta de efort. Alergam până în minutul 90 meci de meci”, a mai spus Ștefan Nanu.

De la Filiași, Ștefan Nanu a mers la CSȘ Craiova, unde stătea la cămin. Mergea acasă în weekend-uri și povestea părinților aflați în stare de ebrietate se repeta.

„Sâmbăta, după meciuri, veneam acasă de la Craiova. Îi găseam beți, rupți, și mă întorceam plângând cu oalele în mână. Stăteam la cămin. Când mă întorceam, mâncam o varză. Mâncam o varză cu sare într-un weekend. Asta până luni, când mâncam masa de la cămin”, își amintește Fane Nanu.