Miodrag Belodedici a oferit în ediția de astăzi a cotidianului Marca un interviu impresionant despre visul împlinit de a câștiga Cupa Campionilor, în 1986. Dublu câștigător al trofeului, cu Steaua București și Steaua Roșie Belgrad, „Belo” a comentat inclusiv performanța colegului său dintre buturi, Helmuth Duckadam.
Fostul fundaș consideră că reușita Stelei din acea vreme a fost una total neașteptată, pentru care nu are răspuns nici acum, întrucât contextul cuceririi trofeului a fost suprinzător, în care au concurat multe forțe ale Europei.
„Nimeni nu a putut să explice cum sau de ce. Deodată, o echipă din Estul Europei, nu prea cunoscută, a ajuns în finală și a învins Barcelona la penalty-uri”, a declarat Belodedici pentru Marca.
Miodrag Belodedici a mai afirmat că finala a fost tranșată de momentele de excepție, unice ale lui Duckadam, dar și de energia pe care steliștii au declanșat-o încă din startul meciului, fapt ce i-au făcut pe jucătorii Barcelonei să obosească pe parcursul finalei.
„Ne-am gândit că nu avem nicio șansă ca să câștigăm. Toți au crezut că va fi foarte dificil, dar spre surprinderea noastră, Barca a fost stoarsă din start. Nu s-au dovedit a fi superiori.
Apoi, pe măsură ce treceau minutele, veteranii lor, Schuster, Archibald au obosit. Dacă am fi putut avea mai mult curaj, sigur am fi câștigat în prelungiri.
Apoi au venit acele loviturile de departajare în care execuțiile lui Alexanko, Pedreza ”Pichi” Alonso și Marcos l-au ridicat pe Helmuth Duckadam la «Olimpul Zeilor». Duckadam a apărat tot. Ce mai pot spune? Nu am putut să cred”, a declarat „Belo”.
Belodedici mai spune că nu va uita niciodată entuziasmul creat de cucerirea Cupei Campionilor. La revenirea în țară. steliștii au fost întâmpinați de foarte mulți suporteri din București, fericiți pentru cucerirea titlului de campioană a Europei.
”Sunt amintiri de neuitat. Este lucrul cel mai bun care i se poate întâmpla unui fotbalist. E visul tuturor. Îmi amintesc că, imediat după aterizare, au fost câțiva jurnaliști care au venit să ne salute.
Când am plecat, era întuneric și nu vedeam nimic. Nu puteam auzi decât țipetele a mii de oameni care au mers 4-5 kilometri din Capitală și până la aeuroport pentru a ne saluta. Apoi a venit recepția de la Ceaușescu și de la cele mai înalte autorități militare. Steaua, nu este surprinzător, a fost echipa Armatei”, a mai spus Belodedici.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER