Misterul cantonamentului din Italia: în martie era gratis, în iunie a costat 235.000 de euro. De ce a ajuns Răzvan Burleanu să comunice informații contradictorii în doar trei luni și jumătate

În timpul ultimei conferințe de presă organizate pentru a explica parcursul dezastruos de la Euro 2016, Răzvan Burleanu a vorbit despre moștenirea grea lăsată de regimul Mircea Sandu, despre „mineriada” la care a fost supus de o parte a presei și despre modul în care a asigurat „toate condițiile pentru echipa națională”. În timpul discursului, președintele FRF a pronunțat și o cifră:

„În ceea ce privește cheltuielile, sumele sunt foarte transparente. Aproape două milioane de euro a costat cantonamentul nostru din Italia și stagiul nostru din Franța. (…) Sincer, dacă găsiți pe cineva care vă va spune că am fi putut face mai mult din punct de vedere financiar, aștept cu mare interes acest lucru”.

ProSport a găsit o persoană care a declarat că oficialii FRF au obținut de fapt un alt preț pentru cantonamentul din Italia, desfășurat între 18 și 30 mai. Numele acestei persoane este chiar Răzvan Burleanu.

Pe 3 martie, invitat la emisiunea ProSport Live, președintele FRF recunoștea că federația a primit o ofertă de a se pregăti gratis în Italia, o informație aflată pe surse de reporterii ProSport.

„Văd că cunoașteți una dintre ofertele primite. Ceea ce pot să vă asigur este că negociem aceste lucruri ca să se întâmple la un nivel mai înalt decât cele pe care le-ați menționat dumneavoastră, astfel încât Federația Română de Fotbal să și încaseze bani . Nu numai să i se asigure anumite costuri. Asta pentru că așa înțelegem noi să facem lucrurile, să le facem bine și în interesul fotbalului. Să poți produce fonduri pe care să le poți investi”, spunea Burleanu, în studio.

Trei luni și jumătate mai târziu, după un Euro catastrofal, FRF a dezvăluit costul cantonamentului din Italia: 235.000 de euro! Aici se adaugă diurnele de minimum 150.000 de euro.

„Plata de 235.000 de euro a fost făcută în preziua cantonamentului către firma Matchworld”, e detaliul oferit, marți, de departamentul de comunicare din cadrul federației. Data indicată de federali este 17 mai, iar naționala a plecat a doua zi spre Saint Vincent, comuna italiană aleasă drept loc de pregătire pentru Euro.

Cum e posibil ca un stagiu de antrenamente oferit gratis FRF, din care Burleanu spera chiar și la un profit, să ajungă să coste aproape un sfert de milion de euro?

Firma concurentă, plimbată cu vorba

ProSport a discutat cu reprezentanții firmei Global Sport din Austria care, în decembrie 2015, a făcut FRF o ofertă concurentă celei de la Matchworld pentru cantonamentul de pregătire de dinainte de Euro 2016. Oferta conținea mai multe variante de hoteluri austriece de 4 sau 5 stele precum o listă de posibili adversari printre care se numărau Slovacia, Ungaria, Austria și Cehia, echipe participante la turneul final.

Din tarifele propuse de Global Sport, rezulta un cost inferior celui pe care federalii susțin că l-au achitat companiei elvețiene Matchworld, însă conducerea FRF a ales această din urmă ofertă. Austriecii au aflat decizia după câteva luni, timp în care, susțin ei, au fost plimbați cu vorba. În cele din urmă, după ce Anghel Iordănescu și câteva persoane din stafful naționalei au vizitat hotelurile și terenurile propuse de Global Sport, austriecii au fost informați că România merge în Italia.

„Gratis”. Cuvântul magic i-a scos din cursă pe cei de la Global Sport.

Oferta lor era de 190 de euro de persoană pe zi, dar prețul putea fi negociat în jos până la 170 de euro. În această sumă erau incluse:

• Cazare
• Masă
• Gustări
• Spălatul echipamentului
• Terenuri de antrenament
• Camere pentru echipament și masaj
• Transport aeroport-hotel-meciuri

Din informațiile ProSport, delegația federală a cuprins 68 de persoane (dintre care 28 de jucători și 17 persoane din stafful echipei naționale), ceea ce ar fi dus la un cost de 150.280 de euro, dacă FRF accepta oferta Global Sport. Alte 12 persoane au venit în Italia la un moment dat în timpul cantonamentului, dar costurile lor nu sunt integrale, așa că suma suplimentară cu care ei au încărcat factura Matchworld nu este cunoscută.

Informațiile obținute de ProSport din piață arată că numărul de persoane deplasate la Saint Vincent este unul ridicat. Cele mai multe cluburi din Liga 1 merg în cantonamente cu 35-40 de persoane, însă există și excepții. Steaua a avut turnee la care a deplasat în străinătate peste 100 de persoane. Multe erau, însă, rudele oficialilor sau ale jucătorilor.

Pe lângă suma de bază, FRF mai avea două plăți (transportul aerian și diurne) pe care teoretic nu trebuia să le efectueze către firma de marketing care se ocupă de cantonament.

Avioanele dus-întors costă în jur de 40.000 de euro. Diurnele jucătorilor echipei naționale sunt de 150 de euro la turneele amicale (la meciurile amicale, diurna crește la 300 de euro), iar cele ale majorității angajaților FRF deplasați în Italia variază între 30 și 50 de euro. Media este ridicată de diurnele oficialilor de top din federație, plasate dincolo de bariera a 150 de euro.

Un calcul aproximativ dă o sumă totală de 190.000 de euro pentru transport și diurnele delegației FRF, dar costurile nu s-au terminat.

Cost total estimat la 375.000-385.000 de euro

Pentru ca România să joace meciurile amicale cu Congo și Ucraina, stadioanele din Como și Torino au fost închiriate. Suma aproximativă plătită pentru cele două evenimente este de maximum 50.000 de euro, care se împarte la cele două federații implicate.

Logic, partea FRF e de 25.000 de euro.  

Cu aceste cheltuieli, costul total al cantonamentului făcut prin Global Sport ar fi ajuns la 375.000 de euro.   

Ca o comparație, turneele de pregătire ale Stelei, comparabile ca perioadă, sunt estimate la 60.000-80.000 de euro, chiar dacă în unele cazuri costurile decontate către club de firma lui Cristi Voicu, finul familiei Reghecampf, sunt mai mari.

Contactat de ProSport, secretarul general al FRF, Gabriel Bodescu, spune însă că în plata făcută către Matchworld se regăsesc și costurile de transport aerian și chiria stadioanelor: „Noi am efectuat deja plata pentru că altfel nu puteam să mergem în Italia. Nu vorbim despre suma exactă plătită, dar putem să luăm ca reper suma pomenită de dumneavoastră, 235.000 de euro. Aici sunt incluse cazarea, transportul aerian și terestru, masa, refacere, echipament, săli de conferință, chiria pentru stadioane, ambulanțele la meciuri”.

Dacă spusele lui Bodescu sunt reale, ceea ce Global Sport oferea cu un cost aproximativ de 225.000 de euro, Matchworld a vândut la o sumă mai mare cu 10.000 de euro.  

Diferența nu este uriașă.

Acum începe o altă discuție.

Cine încasează veniturile din drepturile comerciale

Un turneu de pregătire care conține două meciuri amicale interțări nu generează doar costuri, ci și venituri, provenite din drepturile comerciale ale partidelor. Practic, o federație poate încasa bani din drepturile TV interne și internaționale, publicitate pe marginea terenului, bilete și drepturile media online. Ultima categorie interesează, în special, companiile de pariuri dornice să includă jocurile în ofertele lor.

Teoretic, într-un contract simplu dintre o entitate sportive și o firmă de marketing sportiv, federația sau clubul achită costurile legate de cantonament și vinde drepturile comerciale ale turneului către compania care le replasează în piață, încercând să obțină un profit.

În practica din fotbalul românesc al ultimilor 10 ani, clubul primește turneul de pregătire gratuit și oferă la schimb drepturile comerciale. Există și cazuri în care drepturile comerciale ale unui club sunt total neatractive și cu toate acestea respectiva grupare pleacă gratis în cantonamente, primul semn al unei înțelegeri obscure pentru trucarea unor partide în folosul mafiei pariurilor.

Nimeni nu bănuiește, însă, federația de aranjamente la meciurile amicale cu Congo (1-1) și Ucraina (3-4), chiar dacă pe 3 martie 2016 Răzvan Burleanu a spus că turneul este gratis, iar scorul celei de-a doua partide este unul neobișnuit.  

Dilema este alta.

Cine a beneficiat de drepturile comerciale ale echipei naționale în Italia?

În piața media din România circulă informația că drepturile TV ale partidelor cu Congo și Ucraina, estimate în total la 50.000-60.000 de euro, au fost oferite posturilor de televiziune pe mai multe căi: federație, intermediari în marketing sportiv și diferite alte persoane. „A fost o situație ciudată, oferta venea pe mai multe căi”, spune un director de achiziții dintr-o televiziune importantă din România.

Meciurile au fost cumpărate până la urmă de Digi Sport.

La cele două partide amicale, biletele puse în vânzare pe mai multe site-uri din Italia au costat între 9,79 euro (cel mai ieftin bilet la meciul cu Congo, adresat tinerilor sub 16 ani) și 119 euro, cel mai scump tichet de la jocul cu Ucraina. La Como, în tribune au fost 3.000 de spectatori, iar încasări ar putea fi estimate între 40.000 și 60.000 de euro.

La Torino, pe stadionul Olimpico, au venit 12.000 de spectatori. Dacă luăm în calcul cel mai mic preț pentru amicalul cu Ucraina, 15 euro, suma minimă încasată din vânzarea biletelor ar fi de 180.000 de euro.

Fără a lua în calcul publicitatea vândută pentru cele două partide (un exemplu: producătorul elvețian de ceasuri Hublot și-a alăturat imaginea cu firma Matchworld în bannerele de promovare pentru partida cu Ucraina) și drepturile online, rezultă o sumă minimă de 270.000 de euro din drepturile comerciale ale echipei naționale, cu 35.000 de euro mai mult decât plata făcută de FRF către Matchworld.

Cine a încasat acești bani?

Neoficial, contractul dintre FRF și Matchworld e unul „deschis”. Adică, federația ar avea de încasat bani. Oficial, Gabriel Bodescu, secretarul oficial al federației, vorbește despre un „contract de tip joint-venture între FRF și Matchworld”.

Contactat de ProSport, oficialul federal spune că „drepturile comerciale ale turneului vor fi contabilizate, iar diferența va fi împărțită la doi între noi și Matchworld, indiferent dacă este negativă sau pozitivă”

De la terminarea turneului din Italia au trecut 29 de zile. Pe cifrele propuse de ProSport, FRF ar trebui să recupereze costurile de 235.000 de euro și să aibă un profit de minimum 17.500 de euro.

Întrebat dacă federația a primit banii sau dacă are măcar un bilanț al încasărilor din drepturile valorificate de Matchworld, Bodescu a spus: „Nu știu. Sincer nu știu. Poate că e făcut și nu știu eu. Oricum, prin acest contract noi am încercat să asigurăm niște sume. Și dacă nu am fi încasat nimic din drepturi, costurile s-ar fi împărțit la doi”.

Deocamdată, FRF a făcut o plată fermă și nu știe sigur dacă a primit ceva la schimb de la compania Matchworld. În conferința de presă, deși a încercat din răsputeri să scoată în evidență realizările echipei sale, Răzvan Burleanu nu a pomenit un cuvânt despre un eventual profit la cantonamentul din Italia. Singura informația a fost cea legată de costurile totale de aproape două milioane de euro de la cele două acțiuni.

Patronul Matchworld, filmat când cerea mită

În final, câteva cuvinte despre beneficiarul căruia FRF i-a încredințat contractul din Italia.

Matchworld este o firmă elvețiană cu sediul în orășelul Lens, din cantonul elvețian Valais. Este deținută de Michel Zen Ruffinen, fostul secretar general FIFA între 1998 și 2002, și de fratele acestuia. Federația condusă de Răzvan Burleanu a mai lucrat cu această companie la un cantonament organizat în mandatul lui Victor Pițurcă, în iunie 2014, stagiu de pregătire în care România a jucat amicale cu Albania și Algeria. Gabriel Bodescu spune că turneul din 2014 fusese perfectat de Mircea Sandu înainte de alegerile din martie: „Nu vreau să mai vorbesc despre acel turneu. Nu doar că federația nu a încasat nimic atunci, dar a mai și plătit o sumă către Matchworld”.

În ciuda contractului considerat păgubos, actuala conducere a FRF a decis să colaboreze și ea cu firma elvețiană patronată de familia Zen Ruffinen.

Fost arbitru internațional și licențiat în drept, Michel Zen Ruffinen, (56 de ani) a intrat în structurile FIFA în 1986, la 26 de ani. În 1998, după alegerea lui Joseph Blatter în funcția de președinte, i-a succedat acestuia în postul de secretar general, însă relația dintre cei doi s-a deteriorat rapid. În vara lui 2002, la câteva luni după ce a întocmit un raport intern în care dezvăluia corupția din interiorul FIFA, Zen Ruffinen a fost îndepărtat de Blatter din forul mondial.

Michel Zen Ruffinen și Sepp Blatter pe vremea când lucrau împreună la FIFA

Opt ani mai târziu, în octombrie 2010, Michel Zen Ruffinen – vicepreședintele firmei Matchworld care e considerată una de top în marketingul sportiv mondial – a fost filmat cu camera ascunsă de reporterii de la The Sunday Times în timp ce pretindea o mită de 210.000 de lire sterline pentru a „aranja voturi”. Practic, fostul înalt oficial FIFA pretindea că poate ajuta pe oricine era interesat să cumpere voturi să intre în contact cu membri „coruptibili” din Comitetul Executiv FIFA.

„Cel mai mare gangster din lume vrea 350.000 de lire, pe altul îl puteți interesa cu femei, nu cu bani”, le-a spus Zen Ruffinen reporterilor britanici sub acoperire, după ce și-a negociat suma de intermediar.

În decembrie același an, Comitetul Executiv a votat ca turneele finale de Campionat Mondial să meargă în Rusia (2018) și Qatar (2022). Opt membri au fost ulterior arestați de procurori sau suspendați de FIFA pentru corupție. Unul dintre ei, argentinianul Julio Grondona, a scăpat de urmări. A decedat în 2014.

Un altul, președintele Sepp Blatter, a fost nevoit să demisioneze, iar la alegerile din februarie anul acesta în locul său a fost ales Giani Infantino.

Partenerul FRF, Michel Zen Ruffinen, a ales să nu candideze, deși fusese nominalizat de cinci federații.