Misterul răscolitor al unei dispariții unice din fotbalul românesc: acum trei ani era la națională pentru meciul cu Bellingham și Harry Kane, în această vară a pus stop carierei refuzând Rapid, „U” Cluj și oferte consistente din străinătate! „A intervenit în capul meu și nu eram bine mental”. EXCLUSIV

6 iunie 2021. Pe Riverside Stadium din Middlesbrough, ochii portarului strălucesc prin lacrimi veritabile în aerul tare britanic. La 27 de ani, brașoveanul nu trăiește un vis. Ci îl umple cu toată ființa. Se salută cu Harry Kane, Bellingham, Rashford și Grealish. Urmează Anglia – România, amical de lux pentru naționala lui Mirel Rădoi. Iar el e acolo. Nu e titular, dar trăiește cu ei, între cei mai buni. În tricoul României și împotriva celor mai buni. Se simte fotbalist cu litere mari!

6 iulie 2024. Portarul adus de Corvinul Hunedoara, formația-revelație din Liga 2 care cucerise Cupa României, părăsește clubul. După nici o săptămână! Fără să fi jucat vreun meci! Deși venise după 5 ani la UTA Arad, în primul eșalon, unde purtase și banderola! DigiSport anunță pe surse un conflict între el și antrenorul Florin Maxim. În timp ce agentul Bogdan Apostu declară: „A avut niște probleme de familie și a cerut clubului să plece. Nu s-a certat cu nimeni, are o problemă personală, niște motive care nu se pot dezvălui în direct”.

6 octombrie 2024. După trei luni de la episodul Corvinul, deși are doar 31 de ani, nimeni nu mai știe nimic în fotbal de Florin Iacob. Ce s-a întâmplat? Unde și de ce a dispărut în doar trei ani portarul de națională, căpitan la UTA, pe spirala misterioasă Corvinul și, apoi, fără contract de atâta timp? A trecut perioada de transferuri din vară. S-a închis mercato și în țările arabe. Ați văzut cumva un portar bun cu ochii strălucind prin lacrimi veritabile?

Misterul răscolitor al unei dispariții unice din fotbalul românesc

Florin Iacob a debutat în prima ligă la 20 de ani, apărând pentru echipa din orașul natal, FC Brașov. Până în 2017, dincolo de evoluțiile pentru stegari, a fost împrumutat la Tărlungeni, cu care a promovat din Liga 3. Și la Chiajna, cu care a ajuns în finala Cupei Ligii. Dar meciurile pentru Brașov l-au scos în lumina scenei mari.

A fost dorit atunci de Dinamo și CFR Cluj, dar a ales Tg. Mureș pentru a continua alături de antrenorul Laszlo Balint. Lucraseră la Tărlungeni, avea să rămână alături de el mai apoi și la Snagov, Metaloglobus, apoi UTA Arad. Ciudat parcurs în duo, nu-i așa? Cam rar. Dar de-ar fi singurul lucru rar din povestea noastră…

În 2019, Florin semnează cu UTA Arad. Promovează în Superliga. În cinci ani petrecuți în vestul țării apar și convocările la națională. Mirel Rădoi îl cheamă în 2021 întâi pentru oficialele cu Macedonia de Nord, Germania și Armenia, apoi la amicalele cu Georgia și Anglia. În martie 2022, îl convoacă și Edi Iordănescu, la primele meciuri, amicale, din mandatul său. Dar Iacob ratează prezența, pozitiv la Covid.

Per total, 144 de meciuri în poarta arădenilor. Căpitan în foarte multe dintre ele. Părăsește UTA din postura de căpitan.

„Pensionarul”, poreclă primită după ce așa s-a gândit să prezinte cândva, ghiduș, ocupația tatălui, Florin Iacob a fost mereu arhetipul muncii. Al așteptării muncind. Promovare din L3, promovare din L2, până la Bellingham și Kane. A răzbit prin noroi pentru bucățica lui de Paradis. Reacția după un meci cu Sepsi, pentru coechipieri, rezumă un crez: „Nu sunt Messi și Ronaldo la UTA, capul jos și multă muncă!”

Mircea Rednic: „A fost un șucăr cum nu mi s-a întâmplat niciodată!”

Florin Maxim ne răspunde jovial la telefon. „Florin Iacob? N-a fost nimic adevărat, n-am avut niciun conflict. Pur și simplu, în acele zile, la Corvinul, mintea lui nu mai era la fotbal, acesta e adevărul. Ne-am despărțit și chiar nu mai știu ce a urmat pentru el”.

Bun, și un portar de 31 de ani, din circuitul naționalei, venit din postura de căpitan la UTA în prima ligă, de ce ajunge totuși, întâi de toate, la Corvinul în L2? Și de ce pleacă fără să fi jucat măcar vreun meci?! Mai ales, cum de a dispărut total din fotbal din vară până acum, dincolo de traiectoria inexplicabilă de până atunci?

Pe 1 iulie, când a plecat de la UTA, s-a speculat că Mircea Rednic nu l-a mai dorit pe Iacob. Cu trei luni înainte, la pauza unui UTA – Voluntari 4-3, a avut loc un episod tensionat și tulbure.

Antrenorul declara AICI atunci: „La pauză a fost un șucăr cum nu mi s-a întâmplat niciodată. Au fost doi jucători care au mârăit. Mă bucur că eu am țipat la cei doi, dar au reacționat ceilalți. Am avut disputa și cu Fabry, care după aceea a avut o reacție bună, Marcelo va trebui să aibă o reacție bună, Conte va trebui să aibă o reacție bună. Și a mai fost unul, un băiat care a doua repriză a avut o reacție bună și care poate din chestia asta își dă seama că are calități să iasă și pe centrări, nu doar să stea pe linia porții. Dar Iacob va fi în continuare căpitan!”.

Dar s-a speculat și că Florin Iacob pur și simplu nu s-a înțeles cu UTA Arad pentru un nou contract.

Trebuie să mergem la sursă, e clar. Florin Iacob răspunde calm la telefon: „De ce am plecat de la UTA? De ce am plecat de la Corvinul? De ce lipsesc de-atunci?”

Florin Iacob: „Mi-am asumat. Nu am vrut să ratez nimic și nu o să ratez nimic!”

Vocea portarului e un izvor de sinceritate care îți blochează reacțiile. Firescul bate prejudecățile. Mereu și mai ales acum. Firescul vieții ne pune la colț și ne arată că fotbalul e cel mai frumos lucru din lume. Tocmai pentru că sunt lucruri mai importante decât lumea, așa cum o credem noi lume.

Nu aveam starea necesară pentru fotbal. Nu eram bine mental. Am plecat de la UTA și am zis să joc o perioadă scurtă la Corvinul, câteva luni, dar mi-am dat seama că nici așa nu se poate. Mi-am asumat! Mai bine să închei și cu Corvinul decât să stric relația cu Florin Maxim. Capul meu nu era la fotbal!”

Faptele: mult timp, chinuitor timp, Florin Iacob s-a străduit să devină tată. E un râu de gânduri, așteptări și încercări pe care fluviul nostru îl descoperă într-un continent care ne este străin.

Ne-am dorit foarte mult, și eu, și soția, dar am avut greu acest copil. Când soția a rămas însărcinată, a intervenit în capul meu treaba asta: am zis să stau liniștit, să fiu lângă ea, să nu o agit pe soție, venea copilul pe care ni l-am dorit așa de mult! Mă gândeam doar la ei, nu puteam să mă concentrez pe altceva. Am decis să stau lângă ei. E primul meu copil, nu am vrut să ratez nimic și nu o să ratez nimic din viața lui!”

„Scrieți, că e adevărul! Lipsesc din fotbal pentru că s-a întâmplat ceva frumos”

Când e liniște în telefon, oriunde ai fi, respirația unui om care își pune sufletul în cuvinte seamănă cu un tunet în patria fluturilor.

Cine a mai auzit, sincer, de un portar de națională, căpitan în prima ligă, care să spună pas fotbalului pentru a fi tată? Pentru a simți că e tată cu adevărat, cu fapte și priviri și atingeri și vorbe spuse dulce în ureche de prunc?

Scrieți, că e adevărul! Lipsesc din fotbal pentru că s-a întâmplat ceva frumos! Pe 4 octombrie am devenit tată pentru prima oară și asta m-a făcut iau pauză de la fotbal. Am discutat cu cei de la Universitatea Cluj, cu cei de la FC Botoșani, care mă doreau în vară, și am refuzat politicos. Ba chiar am avut oferte din Cipru, unele consistente financiar din Grecia și Iran, dar am refuzat tot! Le-am spus tuturor la fel: vreau să stau lângă copil și soție”

Și Rapidul l-a dorit, gândindu-se în vară că i-ar face astfel concurență lui Marian Aioani. Dar parcă nici nu mai contează acum…

Mă antrenez în aceste zile acasă, la Brașov, cu băieții de la SR Brașov, din Liga 3. Am discutat acum câteva zile cu soția, dacă totul e în regulă și lucrurile merg bine voi începe discuțiile ca să revin în fotbal. Poate din iarnă. Nu-mi fac probleme, o să am oferte 100%. Cel mai important acum e să fiu un tată bun și un soț bun”

Din dragoste de tată, pentru fiul lui

În liniștea și căldura casei, după ce vine de la antrenamentele lui SR Brașov din Liga 3, Florin Iacob e fericit. Lângă băiețel.

Niciun contract nu-l poate lega mai tare decât legătura pe care a visat-o atât și acum e binecuvântat să o trăiască.

Niciun trofeul nu-l bate pe cel fără contur, de „tată bun și soț bun”.

Sunt sentimente noi pe care le descoperă și pe care nu și le poate explica. Nici nu vrea. Nici nu are de ce. A pus pauză doar ca să le trăiască deplin. Și atât.

Nu știu să explic sentimentul pe care l-am trăit atunci când am am fost convocat la națională, chiar nu pot să spun în cuvinte. Cu Anglia a fost a doua oară, prima oară am fost chemat la pentru campania de calificări la Mondial, a fost senzațional! Toată viața mea m-am gândit la asta, din momentul în care m-am apucat de fotbal și mă uitam la Generația de Aur.  Îmi spuneam că, dacă eu ajung la națională, pot să mă las!”