Muzeul uimirii!** Bucșaru face ‘parastas’: a inaugurat muzeul Unirea

Trofeele și medaliile celor de la Unirea Urziceni au fost expuse într-o cameră de aproximativ 10 metri pătrați din complexul rezidențial „Green City” deținut de Dumitru Bucșaru. Distincțiile nu și-au mai găsit locul în vitrina fostului finanțator.

Nici praful nu s-a așternut peste medaliile de campioni cucerite în sezonul 2008-2009 de elevii lui Dan Petrescu și „accesoriile” ștanțate cu aur și-au și găsit locul într-un… muzeu. Vă vine să credeți sau nu, defuncta Unirea Urziceni se poate mândri cu loc de pelerinaj pentru fani. Mult spus însă fani, pentru că, probabil, doar Constantin Leonard – mult mai cunoscut drept Lupul Singuratic – ar mai vrea să facă incursiuni în trecutul glorios al Unirii. Dar cum s-a ajuns la această idee inedită?

Misterul de la poartă
La începutul lui august 2011, Dumitru Bucșaru a început construcția unui complex rezidențial în comuna 1 Decembrie. Succesul proiectului a avut suișuri și coborâșuri, existând chiar și în momentul de față suspiciunea falimentului. Zvonul conform căruia trofeele și medaliile Unirii au fost expuse într-una dintre clădirile complexului a circulat repede, oferind impresia unei prezentări făcute ca la carte. Realitatea, însă, e cu totul alta.

După un drum de aproape o oră până în comuna 1 Decembrie, bodyguarzii ne întâmpină la poarta complexului cu un aer de îndoială. Ridică din umeri în semn de nepăsare atunci când îi chestionăm pe tema muzeului, ne aruncă o privire scurtă, iscoditoare, dar ne ridică bariera și ne invită în interior. Să căutăm! Mintea ne întreabă dacă nu cumva am venit degeaba, dar asemenea unui temerar, ne străduim să ieșim cu succes din labirintul vilelor luxuriante. Le mulțumim discret oamenilor de la intrare pentru bunăvoință și, mânați de curiozitate, ne încercăm norocul! Din întâmplare, pătrundem într-una dintre puținele clădiri sărăcăcioase ale complexului. Punct ochit, punct lovit!

Trei ani de istorie în 10 metri pătrați
Camera în care se află trofeele fostei campioane nu oferă senzația că te afli în preajma unui succes românesc, ci mai degrabă într-o încăpere a unui adolescent care practică fotbalul și își atârnă, din când în când, medaliile câștigate. Sunt trei ani de istorie în doar 10 metri pătrați. Privirea ne fuge panoramic și zărim cu coada ochiului carnete de joc, fanioane, steaguri, trofee și chiar inele de campion oferite de ProSport. Răspunsul unuia dintre angajați la întrebarea „De ce tocmai aici și de ce tocmai acum?” completează o imagine ciudată: „A spus domnul Bucșaru că nu mai are unde să pună toate trofeele și medaliile astea. Ne-a dat mână liberă, să facem cu vrem cu ele. Le-am aranjat și noi pe aici… na!”.

Dacă doriți să revedeți…
În mai puțin de 15 minute, am cuprins cu privirea cam tot ce au reușit Dan Petrescu, Bilașco, Brandan și ceilalți. Cu ce am rămas? Cu amărăciunea că un proiect ce ar fi putut fi continuat cu succes a murit, poate, într-o fază incipientă. În caz că ați admirat succesele Unirii și ieșiți cumva din București, prin comuna Berceni, pe la km 10, cotiți puțin la dreapta pentru a vă înviora retina cu trofeele miracol obținute de fotbaliștii care reușeau să învingă Glasgow Rangers și Sevilla. Nu vă fie frică, la poartă nu veți plăti niciun bilet de intrare.

E dreptul domnului Bucșaru să țină trofeele unde dorește. Până la urmă au fost investițiile dânsului iar rezultatele i se datorează
Epaminonda Nicu,
fost jucător Unirea Urziceni