4 momente în care Mircea Lucescu ar fi fost dispus să revină la națională. Unde se află acum cei care au blocat întoarcerea lui Il Luce
Încercarea lui Răzvan Burleanu de a-l readuce pe Mircea Lucescu la națională după 28 de ani de la demiterea sa de către familia dictatorului Ceaușescu reprezintă cea de-a cincea tentativă de acest fel din ultimii 16 ani.
Mircea Lucescu a fost permanent, începând din 1998, un soi de marotă a fotbalului românesc. A reprezentat deopotrivă un deziderat declarat și o spaimă vecină cu moartea pentru Mircea Sandu, fostul președinte al FRF, precum și un motiv de insomnii pentru clanul Becali, cel care a tras sforile fotbalului românesc până de curând.
Constrâns de evidența rezultatelor pe care Lucescu senior le obține permanent și de valoarea sa mereu reconfirmată la nivel mondial, Mircea Sandu, fostul șef al FRF, n-a îndrăznit niciodată să explice public de ce nu vrea acest antrenor incomod în federație. Din acest motiv, începând din 1998, din momentul plecării lui Iordănescu de pe banca tricolorilor, a avut loc permanent un adevărat balet în care viclenia, brutalitatea și ipocrizia au fost folosite când alternativ, când împreună pentru a-l ține departe de Lucescu de banca tricolorilor.
Între timp, lucrurile s-au schimbat radical. Cei care l-au considerat un inamic personal sau o amenințare pentru afacerile lor cu fotbaliști nu mai sunt acum la putere. Mircea Sandu nu mai e președinte al FRF, în timp ce frații Becali sunt la închisoare, condamnați pentru fraudarea bugetului de stat, spălare de bani și evaziune fiscală. În același timp, însă, și peste Mircea Lucescu au trecut anii, chiar dacă orgoliul și setea de performanțe au rămas intacte.
ProSport vă prezintă povestea celor patru momente când Mircea Lucescu a fost dispus să revină la națională și circumstanțele în care, de fiecare dată, păpușarii fotbalului românesc l-au blocat.
1998. Adus de urgență cu avionul de la Istanbul de Becali, Hagi îl atacă pe Lucescu. Antrenorul renunță la ideea de a veni la națională
În primăvara lui 1998, înaintea ultimului turneu final de Mondiale la care a participat România, selecționerul Anghel Iordănescu a anunțat că nu-și mai prelungește contractul cu FRF. S-a creat o mare vâlvă în fotbalul românesc, iar pe masa lui Mircea Sandu a ajuns, până la urmă, o listă cu patru candidați: Mircea Lucescu, Laszlo Bölöni, Țiți Dumitriu și Victor Pițurcă. Valoarea, rezultatele și susținerea opiniei publice mergeau către primul. Lucescu era cel mai galonat și experimentat dintre toți și, de asemenea, singurul care antrenase în constant în Serie A, pe atunci cel mai important campionat de fotbal al lumii. Frații Ioan și Victor Becali, cei care controlau din umbră fotbalul, optaseră însă pentru Victor Pițurcă, bun prieten de-al lor și om de încredere pe care-l puseseră deja antrenor la naționala de tineret. Mircea Sandu, președintele FRF, nu era nici el deloc încântat de iminenta sosire a lui Lucescu, însă nu îndrăznea să se opună public.
Victor Pițurcă (dreapta) este, în multe privințe, creația lui Ioan Becali ca antrenor. Impresarul l-a propulsat și susținut la naționala de tineret și de seniori. FOTO: Mediafax
Soluția a venit la mijlocul lunii februarie, când Lucescu a povestit în presă despre cum trupa din Ghencea era favorizată fățiș la intervențiile familiei Ceaușescu înainte de 1989. Ioan Becali a închiriat un avion și l-a adus special de la Istanbul pe prietenul său, Gică Hagi, convocând luni, 16 februarie 1998, la restaurantul „Pescăruș” din Herăstrău, peste 50 de ziariști. Într-o conferință de presă halucinantă, „Regele” – în acel moment și căpitanul tricolorilor – l-a făcut albie de porci pe Lucescu, acuzând printre altele că „blaturile le-au făcut nea Mircea și ai lui”. A doua zi după acest gest, Mircea Sandu i-a trimis lui Lucescu întrebarea dacă vrea să candideze pentru preluarea naționalei. Antrenorul a descifrat corect mesajul și, la foarte scurt timp, a anunțat că nu mai dorește să fie selecționer deoarece simte că nu e dorit acolo. Hagi s-a liniștit brusc, Becali și Sandu – la fel.
Joi, 26 februarie 1998, într-o parodie de vot petrecută la Comitetul Executiv al FRF, Victor Pițurcă a obținut 50% din sufragii: 8 voturi. Alte 5 a primit Țiți Dumitriu, iar 3 – Loți Boloni. Zarurile fuseseră aruncate.
2000. Selecționer pentru 12 ore
Mandatul lui Pițurcă a fost de scurtă durată la națională, deși calificase echipa la Euro 2000. La fel cum a fost numit, tot așa a fost și destituit antrenorul. La scurt timp după o ceartă violentă cu frații-protectori, în toamna lui 1999, Pițurcă a intrat în conflict și cu Hagi și Gică Popescu pe tema primelor de calificare. Cei doi i-au comunicat lui Sandu că are de ales între ei și Pițurcă. Președintele FRF l-a destituit pe antrenor.
După episodul oribil din 1998, Hagi și-a luat revanșa față de omul care l-a adus la națională la 18 ani, iar la 20 i-a dat banderola de căpitan. În 2000, „Regele” a refuzat oferta bașcanilor de a prelua Galatasaray, cerându-le, în schimb, să-l aducă pe Lucescu. FOTO: Mediafax
S-a pus din nou problema ca Mircea Lucescu să fie adus selecționer. Tehnicianul își dăduse deja acordul, părțile s-au înțeles. Seara, când federalii au plecat de la FRF, Mircea Lucescu era noul selecționer al României. Dimineața, însă, surpriză! La federație a fost chemat Emeric Ienei! Acesta a fost numit interimar, până după turneul final al Europenelor din 2000. Cheia trebuia căutată, din nou, în culisele sferelor de putere ale fotbalului românesc: păpușarii nu-și dăduseră acordul pentru opțiunea lui Mircea Sandu.
2004. Lucescu: „Aș fi onorat să revin la națională”. Sandu: „A refuzat oferta”
Un moment de-a dreptul hilar s-a petrecut în toamna lui 2004. România dăduse un rateu imens în preliminariile pentru Mondialul din 2006, remizând la Erevan, 1-1, cu Armenia. Selecționerul Anghel Iordănescu, lipsit și de susținerea PSD-ului care pierdea alegerile prezidențiale, renunța pentru a doua oară la națională, după 1998. Din nou, numele lui Mircea Lucescu a fost adus în discuție de opinia publică și de presă. Contactat de ziariști, Il Luce menționa: „Aș fi onorat să revin la națională”. Aproape în același timp, Mircea Sandu declara că Lucescu „a refuzat oferta”.
FRF îl înscăuna, pentru a doua oară, pe Victor Pițurcă, antrenorul care, între timp, se împăcase cu frații Ioan și Victor Becali…
Mircea Sandu (dreapta) l-a adus de trei ori la națională pe Victor Pițurcă (dreapta). De fiecare dată a avut și opțiunea Mircea Lucescu FOTO: Mediafax
2009. Prima ofertă reală. Ahmetov s-a opus
În urmă cu cinci ani, după ce Pițurcă a fost demis din nou, de data aceasta din cauza rezultatelor slabe, s-a pus pentru prima oară serios problema venirii lui Mircea Lucescu la națională. Fotbalul românesc era deja într-o criză teribilă, jucătorii de valoare se împuținaseră, naționala începuse lamentabil campania de calificare la Mondialele din 2010. Speriat, Mircea Sandu a dat semne că ar vrea cu adevărat să lase orgoliul la o parte și l-a căutat pe Lucescu senior. Acesta a acceptat în principiu, exact ca și acum, dar i-a cerut acordul lui Rinat Ahmetov, patronul său de la Șahtior Donețk. Termenii discuției erau aceiași ca și cei de acum: Lucescu urma să antreneze în paralel naționala și Șahtior până își încheia contractul cu ucrainenii. Ahmetov a spus însă un „Niet” categoric. Legat printr-un contract foarte bănos de formația din Donețk și obligat moral față de magnatul ucrainean, Lucescu senior a declinat oferta, indicându-l însă, în schimb, pe fiul său ca posibil selecționer. Mircea Sandu i-a urmat sfatul.