A fost ignorat luni bune la națională, acum revine în forță:** „Pițurcă te simte ca fotbalist” Dezvăluiri din vestiar: „Ungurii vor avea o surpriză”
Cornel Râpă devenise un obișnuit al lotului României în perioada lui Lucescu jr., dar, după venirea lui Pițurcă a dispărut din circuitul naționalei. Nu îl acuză însă pe actualul selecționer că l-a ignorat luni bune, iar vestea revenirii ca tricolor a primit-o chiar când a împlinit 22 de ani.
Toată perioada asta este una dificilă, mai ales că ne-am confruntat cu lucruri neobișnuite, cum ar fi cele trei antrenamente zilnice, dar mie îmi plac provocările și fac cu plăcere ceea ce fac. Știu că îmi va fi mai ușor în campionat dacă mă pregătesc bine acum.
Ai mai prins cantonamente atât de dure, în care să te trezești atât de devreme?
Nu. Chiar n-am mai avut parte de așa ceva! Dar, cum am mai spus, îmi place prea mult fotbalul ca să mă plâng și sunt dispus să accept orice provocare.
Acțiunea din Antalya e prima ta convocare de când a venit Victor Pițurcă la prima reprezentativă, tu fiind, pe vremea lui Răzvan Lucescu, un obișnuit al naționalei. Ce s-a întâmplat cu tine?
Explicația pentru absența din lotul naționalei stă în mine. Oricum, faptul că am primit convocarea asta a fost cel mai frumos cadou de ziua mea. A venit fix în ziua în care am împlinit 22 de ani și asta m-a bucurat foarte tare.
Spui că explicația absenței din lotul naționalei ține de tine…
Probabil că evoluțiile mele din ultima vreme nu l-au mulțumit pe domnul Pițurcă și, cum el este cel care decide la echipa națională, nu am mai fost chemat. E părerea lui! El trage concluziile și știe ce e mai bine pentru echipa națională.
Rămâne pentru tine meciul cu Italia un punct de reper al carierei?
În mod cert, dar nu aș vrea să mă opresc aici. Uite, probabil că Balotelli a fost cel mai puternic adversar al meu de până acum, deși am jucat și în Champions League, dar nu vreau să ajung la 30 de ani și ăsta sa fie singurul meu motiv de laudă.
Meciul cu Argentina, prima amintire cu naționala
Ce mai șii minte de la amicalul acela cu Italia?
Că am avut emoții mari, dar și că le-am depășit cu ușurință datorită băieților din jurul meu. Mă uitam în stânga și în dreapta, vedeam numai jucători cu experiență, de mare valoare, și prindeam curaj.
Ce crezi că ar trebui să faci să ajungi titular de drept la echipa națională?
Să joc la echipa de club, în primul rând. Să am constanță în evoluții și poate să fac un pas înainte, adică un transfer la o echipă mai mare. Acum sunt însă la Oțelul și vreau să am rezultate. Cu siguranță, dacă voi juca foarte bine la Galați, nu cred că nu voi fi convocat la națională.
Te mai așteptai să fii chemat la națională având în vedere că trecuseră câteva acțiuni importante de la ultima ta prezență aici, iar Oțelul nu merge la fel de bine ca în campionatul trecut?
Am jucat și m-am antrenat cu gândul la echipa națională! Înseamnă enorm pentru mine acest lucru și nu voi renunța niciodată la visul de a îmbrăca tricoul țării mele.
Care este primul meci al tricolorilor pe care ți-l amintești?
Cel cu Argentina!
Aveai doar cinci ani… Ce mai șii minte de atunci?
(râde). Nu te gândi că am văzut meciul atunci, ci după câțiva ani! În copilărie, toată lumea vorbea de meciul cu Argentina, de România lui Hagi, și mi-a rămas întipărit în memorie. Apoi, primul turneu final pe care l-am văzut a fost cel din Franța.
Grupa de calificare pentru Mondialul din Brazilia cum ți se pare?
Sincer, e una foarte dificilă. Pornim cu șansa a doua, dacă nu a treia.
Care e cheia acestor preliminarii?
Să începem bine. Să scoatem maximum de puncte din primele două meciuri.
Întâlnim Estonia și Andorra, două echipe facile la prima vedere. De ce pune lumea atât de mult accent pe aceste două meciuri, pe care ar trebui în mod normal să le câștigăm?
Știi cum e, cu echipele mici îți intri în mână. Capeți un anumit ritm, te obișnuiești cu competiția și apoi, dacă ai un moral bun, poți aborda altfel meciurile cu „greii”.
Ungurii, prin vocea celui mai experimentat jucător al lor, Gabor Kiraly, spun că nu cunosc niciun jucător din actuala generație a României, spre deosebire de cea în care jucau Hagi sau Popescu…
E mai bine că ungurii nu ne cunosc pentru că vor avea o mare surpriză cu noi. Vom face o figură foarte frumoasă în preliminarii și în meciurile cu ei.
Poți să îmi faci, te rog, o comparație, între Răzvan Lucescu și Victor Pițurcă?
(puțin stânjenit). Sincer, aș vrea să evit astfel de întrebări pentru a nu lăsa loc de speculații.
„Pițurcă te simte imediat ca fotbalist”
Bine, atunci spune-mi cum ți se pare Victor Pițurcă, acum fiind prima ta întâlnire cu el…
Îmi place la el foarte mult că știe să te motiveze, să te facă să te autodepășești.
Astea sunt vorbele clasice…
Nu, serios! Să îți dau un exemplu: sunt momente în timpul antrenamentelor, mă refer la cele fizice, în care simți că nu mai poți. El te simte imediat și te face să mergi mai departe, să treci peste oboseală. Parcă te împinge de la spate.
S-a schimbat ceva la tine de când ai început să fii chemat la națională?
Asta doar cei din jurul meu o pot spune. Eu încerc să fiu același tip prietenos și sociabil.
Dar, ca fotbalist ai progresat sau ai regresat?
Eu sunt tânăr și trebuie să fiu într-un progres continuu. Uite, și acest cantonament îmi va fi benefic! Sunt metode noi, prin care acumulez mult.
Nu știi dacă vor mai fi la fel de mulți jucători de la Oțelul la națională, cum au fost anul trecut. Depinde de fiecare cât va munci
Cornel Râpă, fundaș România
Mă gândesc uneori cum ar fi să merg cu România la Mondialul din Brazilia!
Cornel Râpă, fundaș România
Să fim serioși! E clar că nu putem să ne comparăm cu Generația de Aur. Noi suntem altfel de oameni. Avem alt stil și formăm un grup care știe ce vrea de la viață
Cornel Râpă, fundaș România
Eu încerc să iau cât de mult pot de la Marius Niculae. Are o experiență vastă în spate și de la el ai numai de învățat. De la modul în care se antrenează până la felul în care își ordonează viața
Cornel Râpă, fundaș România