A vrut să se lase la 22 de ani, dar la 25 a devenit căpitan de echipă și unul din preferații lui Pițurcă!** „Rădoi e idolul meu!”

Închizătorul de la Pandurii este, alături de Alex Bourceanu, singurul jucător convocat la acțiunea din Antalya care e și căpitanul unei echipe din Liga I. Pintilii dezvăluie că îl idolatrizează pe Mirel Rădoi (foto mic) și că urmărea meciurile fostului lider din Ghencea pentru a-și îmbunătăți jocul.

Mihai, joci pe un post care nu iese foarte mult în evidență. Nu ți-ai dori să fii mai mult în centrul atenției?
Nuuu! Pentru asta sunt atacanții acolo, în față! Ei trebuie să aibă parte de atenție. Rolul meu e altul și, în plus, eu sunt un tip timid. Nu cred că mi-ar plăcea să fiu înconjurat de reflectoare.

Dacă ești timid, cum te poți impune în calitate de căpitan într-un vestiar cu alți 20 de băieți?
Eu așa am fost de mic. Nici cu fetele nu prea aveam curaj să mă bag în seamă. În vestiar e altceva! Acolo mă simt în largul meu. Când sunt cu băieții, râdem, facem glume. E altceva…

Ai fost convocat constant în ultima perioadă la echipa națională. Spune-mi, te rog, cum ai primit vestea primei chemări?
I-am zis secundului, când m-a anunțat, să nu mai facă mișto! Aveam meci a doua zi și, înainte de joc, mi-a spus și domnul Grigoraș că merg la lot. Abia atunci am crezut cu adevărat. Dom’ profesor mi-a mai zis: „Vezi că te duci să joci cu San Marino, nu cu Brazilia. Nu cumva să ți-o iei în cap!”.

Și s-a schimbat ceva între timp la tine?
Sunt același om! Mai stau însă uneori și mă uit în urmă la ceea ce a fost. Acum șase ani făceam șanțuri pe acasă și acum sunt la națională. Când eram la Lugoj și jucam în Divizia C mi-am zis că, dacă până la 23 de ani nu ajung în „A”, mă las! Și, la 22 de ani a venit o ofertă de la Jiul.

Chiar aveai de gând să te lași?
Da, o terminam cu fotbalul și mă întorceam acasă, la Iași, să muncesc! Aveam vreo trei milioane de lei vechi salariu la Lugoj, plus un milion prima de joc. Banii nu îmi ajungeau oricum, distanța față de casă era mare și mai bine mă întorceam la Iași și munceam pe 5-6 milioane sau cât era salariul. Oricum, mai mare!

„Îmi doresc să plec în străinătate!”

Nu ai abandonat fotbalul și ai ajuns să joci alături de Mutu…
Atunci, în San Marino, a fost bine pentru mine că nu m-am întâlnit cu el, cu Tamaș și cu Radu Ștefan decât în vestiar. A mai atenuat din șoc, pentru că aveam emoții mari. Știi, toată lumea zicea: „Vezi că Mutu e așa și face aia și aia». Dar e un om plăcut, la fel ca și restul băieților.

Ai început să fii căpitan de echipă la 22 de ani, o vârstă destul de fragedă. Ce spune asta despre tine?
Domnul Grigoraș mi-a zis: „Mihai, pentru cum te pregătești, pentru atitudinea ta de pe teren și pentru viața pe care o ai, tu vei fi căpitan la mine”. Eu n-am ținut cu dinții de banderola și i-am și spus asta…

Ce jucători ți-au plăcut și pe care i-ai urmărit în timp?
Pentru mine, Mirel Rădoi a fost, este și va fi un model! Îl urmăream mereu când evolua la Steaua și eram foarte atent la el cum joacă atât fundaș central cât și mijlocaș la închidere. Îmi plăcea enorm. E cam de aceeași înălțime cu mine și joacă pe același post…

Te simți în stare să faci față la o echipă mare din țară?
Sigur! La Pandurii e un proiect frumos și o atmosferă excelentă, dar nu cred că există un jucător care își dorește să rămână toată cariera la Târgu Jiu, la Astra sau la Brașov. Echipele mari fac performanță și e normal să îmi doresc mai mult.

Steaua, Dinamo, Rapid? Care te tentează?
S-a vorbit despre faptul că eu aș vrea să merg la Dinamo, ceea ce nu am spus niciodată. Cred că, pentru mine, cel mai bine ar fi să plec în străinătate. Dar vom vedea…