„Acasă, în L.A”**

Actualul antrenor al Unirii Urziceni a semnat victoria împotriva SUA într-un oraș american pe care, după cîteva săptămâni de cantonament, tricolorii ajunseseră să-l asimileze cu România Dan Petrescu își ordonează amintirile despre Mondialul din ’94 între două repere: golul reușit în fața Statelor Unite și lovitura de departajare ratată împotriva Suediei.

Dane, înainte de meciul cu SUA, ca urmare înfrângerii cu 1-4 cu Elveția, atmosfera de la echipa națională nu era foarte bună…
E normal. Se pierduse categoric un meci despre care credeam că ne va califica deja. Urmau americanii, care jucau acasă. Ce ne făcea să ne simțim mai bine era faptul că și noi ne întorsesem acasă, la Los Angeles.
Acasă? Și alți colegi de ai tăi au folosit acest termen. Ce vă făcea să vă simțiți acasă la Los Angeles?
Faptul că eram deja de cam o lună acolo. Ne obișnuisem cu toate.
Și cu căldura?
(Râde). Cu căldura nu m-am împăcat niciodată. De asta am și jucat în Anglia. Am simțit că mă sufoc de mai multe ori în fiecare meci jucat peste Ocean.
Dar ai simțit și că vei da gol în acel meci cu Statele Unite?
Am simțit asta înainte să înceapă turneul final. Nu că voi da gol neapărat în meciul cu Statele Unite, dar că voi reuși asta în cursul competiției.
Cum era atmosfera în vestiar în pauză?
Conduceam. Era o bucurie reținută. Am vorbit între noi și cu Nea Puiu despre ideea de a apăra exact în continuare. Meciul a fost mai urât decât altele, dar mai importantă era calificarea.

"Știți de ce am ratat lovitura de departajare cu Suedia? Pentru că am fost prea încrezător. Uneori ratezi și din cauza asta. Dacă eram stăpân pe mine, dar aveam și un pic de teamă era mai bine", Dan Petrescu – fost internațional România

"Nu știu cum sunt acum relațiile între jucători la echipa națională. Pot vorbi doar despre cum eram noi. Iar noi nu ne certam niciodată între noi. Mai existau anumite reproșuri, dar eram o echipă", Dan Petrescu – fost internațional România

Mereu aproape de Gică Popescu

În toți anii în care a făcut parte din echipa națională, Dan Petrescu a avut, cu puține excepții, același coleg de cameră. Acesta este Gică Popescu. “Cred că faptul că am fost tot timpul împreună a avut un rol important în evoluțiile noastre. A sta cu Gică Popescu însemna că ne ajutam reciproc, mai ales pe plan mental. Vorbeam mult unul cu altul și ne susțineam. Conta mult, ca moral, să știi că ai aproape un prieten pe care poți conta mereu”, își amintește Dan Petrescu.