Acrobații

Mâine jucăm cu Franța pe un gazon oribil de la malul mării, unde sperăm ca tehnica oaspeților noștri să se frângă. Va fi un meci greu, încărcat de responsabilități, între două echipe rănite la Europene și ezitante la startul actualelor preliminarii mondiale.

Hăituit, contestat, Pițurcă își joacă o carte decisivă. Totul este împotriva lui. Atmosferă, indisponibilitățile unor titulari, propria inspirație.

Într-adevăr, selecționerul surprinde cu alegerea sa bizară cuprinzând nume îngropate de vreme ca Tameș, Galamaz, D. Stoica sau Aliuță, luminate de zâmbetul feciorelnic al lui Găman, abia ieșit din juniorat.

De rău augur șomajul lui Mutu și Chivu la echipele lor de club, unde sunt, chipurile, menajați, nefiind nevoie de ei în teren. Face impresie rea și ignorarea consecventă a lui Dănciulescu și Bratu, doi oameni de gol, înaintași maturi, puternici, percutanți.

Salutăm, în schimb, convocarea lui Gabi Mureșan și Gigel Bucur. Primul e un tânăr cu judecată de bunic, afirmat plenar după ce a scăpat de persecuția lui Andone. Cel de-al doilea e cel mai spornic atacant al momentului, un prichindel în stare să transforme în gol fie și un sfert de ocazie.

Francezii ne tratează de sus. Desantul lor durează cât mai puțin posibil, doar 24 de ore. Hotelul le aparține în exclusivitate, plătind și camerele goale. Par niște exploratori care și-ar fixa un cort bine păzit într-o junglă unde te paște pericolul.

Domenech e luat și el în colimatorul opiniei publice, aidoma lui Pițurcă. Încăpățânat, confuz, absurd, risipește cu nonșalanță comorile unui fotbal grandios aflate în administrația sa.

Mâine, la Constanța, Pițurcă și Domenech vor fi doi acrobați pe aceeași sârmă, fără plasă dedesubtul ei.