Echipa națională rămâne un reper important pentru Cosmin Contra. Imaginea deznădejdii de după meciul cu Slovenia (2001) va rămâne întipărită pe retina microbiștilor. Dar și pe cea a lui Contra, care aseamănă tristețea de atunci cu amărăciunea înfrângerii din Austria, în campania trecută, la ultimul său meci sub tricolor.
Nu, voiam să te întreb de echipa națională de fapt, dar amân un pic. Te-ai vedea implementând metodele astea la vreun club în România? De ce nu? Eu cred că noi, jucătorii care am evoluat mult în străinătate, trebuie să dăm ceva înapoi fotbalului din România. Eu unul am acasă organigrama clubului Atletico Madrid la toate nivelurile. E un model de urmat pentru orice club de la noi. Spre exemplu, în fotbalul românesc nu există un departament de scouting. E inadmisibil. Dar patronii de la noi sunt pregătiți să fie organizați? Trebuie să se pregătească, dacă nu sunt deja pregătiți. E nevoie de mai multă consistență, seriozitate. Nu dau eu sfaturi. Deocamdată sunt un simplu fotbalist, dar nu mă pot face că nu văd că sunt aduși în România jucători anonimi de te miri unde, în loc să plătești mai bine unele talente incontestabile din țară. Nu am nimic cu străinii, dar ne plângem pe bună dreptate de aria de selecție, când noi aducem ciprioți, rwandezi, hondurezi sau mai știu eu ce.
Naționala. Te-ai retras definitiv? Din punctul meu de vedere, da. Bine, poate fi o situație în genul aceleia din Armenia când ne antrena pe noi nea Puiu. Atunci au lipsit 17 jucători, accidentați. Dacă ar fi acum cazul pentru un meci în preliminarii, iar Răzvan să aibă nevoie de mine, nu m-aș da în lături să îl ajut. Dar pe termen lung, mi-e greu să cred. Nici el nu are în gând și nici eu. Nu a fost o decizie luată la cald aceea a retragerii după meciul din Austria? Atunci am trăit o mare amărăciune. Aproape la fel de mare ca aceea de la sfârșitul meciului acela de baraj cu Slovenia. A căzut tot stadionul ăla în capul meu. Aveam vise erotice cu turneul final al Campionatului Mondial din Africa. Mă gândeam că o să vină mama, soția, copiii în Africa de Sud și s-a dărâmat totul.
Privind retrospectiv, crezi că generația ta a greșit ca mentalitate, ca mod de a privi fotbalul, ca atitudine? S-a vorbit atât despre asta… Pentru mine lucrurile sunt mult mai simple. Cu un pic de noroc, cu un dram de șansă și noi am fi putut face mult mai multe. Să comparăm două momente. Cardiff 1993 și Copenhaga 2005. La 0-0, Țara Galilor ratează penalty, în timp ce Danemarca ne dă gol în ultima secundă după ce întorsesem rezultatul și jucasem senzațional. Și cine? Laursen… Auzi, Laursen. L-am văzut la Milan. Un fotbalist… Nici nu vreau să mai vorbesc. Generația ghinionistă am fost, nu generația ratată!
Mutu e obsedat de siluetă
Despre Mutu ce zici? E prietenul meu. Am stat ani la rând în aceeași cameră. Am împărțit bune și rele împreună. Sunt alături de el. Așa cum l-am certat ca prieten când cu Chelsea, așa vin și spun acum că nu e vinovat. Nu a luat nimic intenționat. El era obsedat de siluetă și lua pastilele alea să nu se depună. Toată ziua îmi arăta abdomenul prin cameră. Îl știți și voi cum e…
Ai mai vorbit cu el? Vorbim aproape zilnic. Îl aștept să revină. I-am zis că îi țin pumnii la audierile astea.
Despre conflictul cu selecționerul? Și despre asta am vorbit mult cu el. Și-a dat seama că trebuia să anunțe că pleacă din cantonament. Își reproșează că nu a făcut asta. S-a dus la Novi Sad pentru că a vrut să se întâlnească cu un avocat pentru litigiul acela cu Chelsea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER