„Am fost generația ghinionistă,** nu generația ratată”

Echipa națională rămâne un reper important pentru Cosmin Contra.
Imaginea deznădejdii de după meciul cu Slovenia (2001) va rămâne
întipărită pe retina microbiștilor. Dar și pe cea a lui Contra,
care aseamănă tristețea de atunci cu amărăciunea înfrângerii din
Austria, în campania trecută, la ultimul său meci sub tricolor.

Nu, voiam să te întreb de echipa națională de fapt, dar
amân un pic. Te-ai vedea implementând metodele astea la vreun club
în România?
De ce nu? Eu cred că noi, jucătorii care am evoluat mult în
străinătate, trebuie să dăm ceva înapoi fotbalului din România. Eu
unul am acasă organigrama clubului Atletico Madrid la toate
nivelurile. E un model de urmat pentru orice club de la noi. Spre
exemplu, în fotbalul românesc nu există un departament de scouting.
E inadmisibil.

Dar patronii de la noi sunt pregătiți să fie
organizați?
Trebuie să se pregătească, dacă nu sunt deja pregătiți. E nevoie de
mai multă consistență, seriozitate. Nu dau eu sfaturi. Deocamdată
sunt un simplu fotbalist, dar nu mă pot face că nu văd că sunt
aduși în România jucători anonimi de te miri unde, în loc să
plătești mai bine unele talente incontestabile din țară. Nu am
nimic cu străinii, dar ne plângem pe bună dreptate de aria de
selecție, când noi aducem ciprioți, rwandezi, hondurezi sau mai
știu eu ce.

Naționala. Te-ai retras definitiv?
Din punctul meu de vedere, da. Bine, poate fi o situație în genul
aceleia din Armenia când ne antrena pe noi nea Puiu. Atunci au
lipsit 17 jucători, accidentați. Dacă ar fi acum cazul pentru un
meci în preliminarii, iar Răzvan să aibă nevoie de mine, nu m-aș da
în lături să îl ajut. Dar pe termen lung, mi-e greu să cred. Nici
el nu are în gând și nici eu.

Nu a fost o decizie luată la cald aceea a retragerii după meciul
din Austria?
Atunci am trăit o mare amărăciune. Aproape la fel de mare ca aceea
de la sfârșitul meciului acela de baraj cu Slovenia. A căzut tot
stadionul ăla în capul meu. Aveam vise erotice cu turneul final al
Campionatului Mondial din Africa. Mă gândeam că o să vină mama,
soția, copiii în Africa de Sud și s-a dărâmat totul.

Privind retrospectiv, crezi că generația ta a greșit ca
mentalitate, ca mod de a privi fotbalul, ca
atitudine?
S-a vorbit atât despre asta… Pentru mine lucrurile sunt mult mai
simple. Cu un pic de noroc, cu un dram de șansă și noi am fi putut
face mult mai multe. Să comparăm două momente. Cardiff 1993 și
Copenhaga 2005. La 0-0, Țara Galilor ratează penalty, în timp ce
Danemarca ne dă gol în ultima secundă după ce întorsesem rezultatul
și jucasem senzațional. Și cine? Laursen… Auzi, Laursen. L-am
văzut la Milan. Un fotbalist… Nici nu vreau să mai vorbesc.
Generația ghinionistă am fost, nu generația ratată!

Mutu e
obsedat de siluetă

Despre Mutu ce zici?
E prietenul meu. Am stat ani la rând în aceeași cameră. Am împărțit
bune și rele împreună. Sunt alături de el. Așa cum l-am certat ca
prieten când cu Chelsea, așa vin și spun acum că nu e vinovat. Nu a
luat nimic intenționat. El era obsedat de siluetă și lua pastilele
alea să nu se depună. Toată ziua îmi arăta abdomenul prin cameră.
Îl știți și voi cum e…

Ai mai vorbit cu el?
Vorbim aproape zilnic. Îl aștept să revină. I-am zis că îi țin
pumnii la audierile astea.

Despre conflictul cu selecționerul?
Și despre asta am vorbit mult cu el. Și-a dat seama că trebuia să
anunțe că pleacă din cantonament. Își reproșează că nu a făcut
asta. S-a dus la Novi Sad pentru că a vrut să se întâlnească cu un
avocat pentru litigiul acela cu Chelsea.