Am învins la „amateur”, urmează nivelul „world class”. România câștigă greu, cu 2-1 în Lituania. Ce facem cu Serbia?

E liga a treia a fotbalului european, deci jucăm cu Lituania. Un meci pe care, vorba lui Stanciu, îl vom câștiga pentru că suntem mai buni. Îndrăzneață declarație din partea fotbalistului care joacă la o națională ce nu se mai califică pe nicăieri. Îndrăzneață, dar realistă. Lituanienii au un CV îngrozitor, nu bat pe nimeni și par – ai dreptate, Nicușor – de bătut măr. 

Însă startul de meci nu validează vorbele fotbalistului de la Sparta Praga. E drept, Chipciu începe cu un șut-bombă care dă emoții, însă gazdele replică imediat cu o bară, după o fază la care Bancu a fost trimis înapoi la studiu. Suntem nedumeriți, nu erau slabi acești lituanieni? Noroc că e Chipciu viu și, după o minge întoarsă de Țucudean și prelungită de Mitriță, șeptarul trimite mingea în poartă. E minutul 13 și se termină cu fotbalul. Urmează peste jumătate de oră de chin, de zbatere pe sintetic, de pase laterale greu de explicat și de driblinguri eșuate. Și de o parte, dar și de cealaltă. Tactic, România e zero. Tehnic, ai noștri sunt peste lituanieni și doar de asta reușim să controlăm evenimentele. 

O foarfecă și dezastrul!

Începem repriza a doua spectaculos. Nu prin manieră, ci printr-o execuție a lui Mitriță, cel care trimite bine dintr-o foarfecă laterală, însă portarul respinge spectaculos. Din păcate, e o nouă fază unică în care ne putem lăuda că suntem clar peste adversar. Lituanienii rezistă bine și joacă de la egal la egal cu România în multe momente. Nu reușim să ne mai apropiem decisiv de poarta lor nici când schimbăm vârful, Keșeru în locul lui Țucudean, nici când îl băgăm pe decarul Maxim în locul lui Mitriță. Ba chiar scăpăm incredibil de un gol în ultimele zece minute, atunci când Săpunaru ne salvează de o rușine cu o intervenție de fundaș adevărat. Hai că am scăpat în câștigători. Saaaauuuu… Nu! Neatenție în apărare (sau oboseala unor jucători bătrâni?) din minutul 90 e speculată de lituanieni. Gazdele înscriu și ne dau peste cap planurile. Chiar nu batem Lituania?

Norocul nostru se numește glezna lui Maxim, fotbalist lăsat pe bancă și trimis abia pe final, cel care driblează fin un adversar și execută portarul în minutele de prelungire. E 2-1, am câștigat, și ne întrebăm ce se va întâmpla duminică dacă vom juca la fel.