Am trăit s-o vedem și pe asta! Am chinuit Spania cu echipa a doua. Remarcații meciului care nu trebuia să se joace și după care n-am avut nimic de câștigat

Un amical cu Spania, în condițiile în care naționala mare trăiește de pe cea de tineret, nu mai avea nicio relevanță pentru echipa lui Rădoi. Mai mult, părea sinucidere curată. Era genul de amical care nu prea putea aduce nimic bun. Putea să iasă o înfrângere greu de digerat. Poate și o victorie, obținută cu alți fotbaliști decât cei titulari în mod normal, ar fi încurcat planurile unui selecționer înainte de tunerul final. Era clar că la Euro vor fi alți jucători în teren, aproape o echipă nouă. Pentru că spaniolii sunt mult mai organizați, mai plini de talente, cu valori evident mai mari și mai liniștiți ca și noi în privința ambelor naționale, ei au jucat cu o echipă standard, în proporție foarte mare. Mai puteau avea 4 jucători de la echipa mare, dar formația afișată în partida de astăzi a fost aproape identică cu cea folosită în preliminarii.

Rădoi, nedreptățitul care nu s-a plâns

Singurul mare câștigător al unui astfel de meci a fost Rădoi. Atitudinea sa a fost una demnă. Nu s-a plâns deloc, ba chiar a glumit pe seama faptului că naționala cea mai bună pe care o are România în ultimii ani a fost decimată și s-a dus să lupte cu noile vedete ale fotbalului spaniol. Am jucat cu naționala B de tineret și am rezistat eroic, iar diferențele n-au fost covârșitoare. Un 0-1 este ca o victorie a unei generații ieșite din comun pentru fotbalul românesc, care continuă să arate potențial talent.

Meciul care a contrazis transfermartk.de

A fost meciul care a demontat mitul realității absolute, transcrisă pe site-ul transfermarkt.de, atât de citat în presa românească. S-a văzut că diferența din teren n-a fost de 10 ori mai mare, ca cea a cotelor de transfer avute de jucătorii spanioli, față de ai noștri. Diferența o face cota de țară, stabilitatea financiară a marilor cluburi, performanțele acestora și instoricul lor în transferuri. Acestea fac diferența când un jucător este evaluat la 40 de milioane de euro, cum e cazul lui Oyarzabal, dar nu poate trece de unul evaluat la 500.000 de euro, precum Adrian Rus.

Rus și Pașcanu l-au făcut mic pe Borja Mayoral

Dacă vrem neapărat să tragem concluzii după acest meci, ele sunt pozitive. Am chinuit Spania acasă, fără 8 jucători ce ar putea fi titulari. Așa ceva era de neconceput pentru fotbalului românesc, iar această generație ar putea fi una „de aur” pentru că are resurse nelimitate. S-a simțit diferența între fotbaliștii care joacă, de regulă, în echipa lui Rădoi și cei care au avut o apariție episodică. Cuplul de fundași centrali a fost la nivel de La Liga. Alături de Radu, Rus și Pașcanu ne dau speranțe că nu vom mai tremura la meciurile viitoare ale naționalei mari, cum tremurăm de o vreme încoace. Au fost aproape fără greșeală în fața celor ce vor fi starurile fotbalului spaniol, în anii viitori. Florinel Coman a impresionat și el prin ambiția și determinarea, de care uitasem că este în stare, după transferul la FCSB. Nedelcu a fost și el un jucător metamorfozat. A mai greșit, dar a arătat curaj, inițiativă și faptul că poate face față și în dueluri fizice. A fost mai în largul său, știind că nu va fi un patron care să-l critice după meci. Dintre noutăți, Valentin Gheorghe s-a remarcat prin insistența cu care a reușit să-i enerveze pe spanioli, arătând că și-a dat seama, mai mult ca alții, cum i-ar putea surânde șansa, după această partidă.

A fost 1-0 pentru Spania, dar meciul ne dă speranțe. Speranțe că atunci când vom fi cu cei mai buni în teren nu ne vom simți inferiori unor echipe precum cea Spaniei de astăzi și că actuala națională nu are de gând să se facă de râs.