Americanii îl pun pe Hagi lângă Maradona și Pele: „Legenda sa va sta scrisă în piatră!”** Vezi magia reușită de român!

Chiar dacă echipa noastră națională nu este prezentă la turneul
din Africa de Sud, românii au motive de mândrie când se gândesc la
Cupa Mondială. Meciul Generației ’70 contra Braziliei de la
Guadalajara, victoria pletosului Lăcătuș asupra URSS-ului de la
Coppa del Mondo din 1990, victoriile cu Argentina sau Anglia din
1994 sau 1998 sunt cu siguranță repere sportive de care toți
românii sunt mândri. Dar cu toate acestea, mai presus de toate, în
inimile și memoria suporterilor din Carpați a rămas numele lui
Gheorghe Hagi.

Dacă mai era nevoie de încă o recunoaștere a valorii sale,
căpitanul generației ce a scos România în stradă – de bucurie –
aceasta a venit din partea celebrului canal de sport ESPN, care pe
siteul său l-a nominalizat pe Gică Hagi între „Legendele Cupei
Mondiale”. Chiar dacă o astfel de incluziune, este, în sine, o mare
onoare, ea capătă o și mai mare importanță dacă ne uităm la numele
prezente lângă „Maradona din Carpați”, așa cum îl numesc
americanii: Diego Maradona, Pele, Beckenbauer, Cruyff, Gerd
Muller, Platini, Zoff, Eusebio, Ferenc Pușcaș, Zidane, Garrincha
sau Bobby Charlton.

Înainte să reproducem câteva pasaje din caracterizarea făcută de
jurnaliștii americani unuia din cei mai mari fotbaliști ai
planetei, trebuie neapărat remarcat că ESPN se alătură englezilor
de la The Guardian care, în mai multe rânduri, au lăudat jocul și
echipa României din perioada „Hagi”.

Unul din cei mai talentați jucători ai generației
sale, românul Gheorghe Hagi și-a câștigat porecla de „Maradona din
Carpați”, prin comparații demne de marele argentinian, atât în joc
cât și în temperament.

Strălucirea lui creativă a fost prima dată remarcată la el acasă
când încă era un adolescent și i-a adus mutarea la cel mai mare
club al țării de-atunci, Steaua București.

Adunând trofeu după trofeu pe plan intern, tehnica și controlul
mingii arătate de Hagi i-au permis echipei libertatea ofensivă, și
el profitând din plin, reușind 76 de goluri în 91 de meciuri, un
raport incredibil pentru un mijlocaș.

Deși era destul de matur, 25 de ani, Hagi nu a strălucit la Coppa
de Mondo 1990, chiar dacă și-a pus decisiv amprenta asupra
calificării României în faza următoare, creând faza prin care
Gavrilă Balint a adus un 1-1 cu Argentina, suficient pentru a trece
mai departe.

Cu toate acestea, până la World Cup 1994, abilitățile lui Hagi
făcuseră din român unul din cei mai buni mijlocași ofensivi din
lume.

Din primul meci al turneului, era clar că România avea un star în
mâini. Chiar dacă avuseseră nevoie de un penalty ratat de galezi
pentru a se califica, românii aveau 2-0 contra Columbiei după doar
34 de minute. Aceeași Columbie care distrusese Argentina în
calificările pentru CM, 5-0.

Hagi reușise unul din cele mai memorabile goluri ale turneului.
Interesant, cu câteva minute înainte, Hagi încercase un lob de la
40 de metri, dar portarul Oscar Cordoba a salvat în extremis.
Câteva minute mai târziu, columbianul n-a mai avut ce face:
execuție extraordinară din partea stângă la colțul lung și Cordoba
a scos mingea din plasă.

După încă două meciuri, unul pierdut contra Elveției și unul
câștigat contra gazdelor, Hagi a fost lăudat de întrega lume pentru
pasele sale geniale și creativitatea sa incredibilă.

Dar ce a fost mai bun a urmat. Considerat de mulți cel mai frumos
meci de la turneul din 1994, în România – Argentina 3-2, outsiderii
români i-au învins pe oamenii lui Alfio Basile și s-au calificat în
sferturi și aveau să-i mulțumească lui Hagi pentru asta.

Într-o căldură infernală, Ilie Dumitrescu a deschis scorul cu o
lovitură liberă scoasă parcă din „manualul Hagi” și imediat numărul
10 și-a pus în evidență geniul pentru golul doi. Primind mingea pe
stânga, a pasat pentru un coechipier, mutare prin care a scos din
joc patru argentinieni și când a primit-o înapoi i-a „plasat-o” cu
ușurință pentru același Ilie Dumitrescu. A fost o fază demnă de
orice mare nume din istoria fotbalului dar Hagi a mai adăugat
puțină strălucire numelui său marcând pentru 3-1 cu piciorul
drept.

Totul s-a terminat în fața Suediei când România a suferit din nou
drama penalty-urilor, la fel ca în 1990. După laudele primite la
acest turneu, Hagi avea să fie transferat de Barcelona.

Ultimele rămășițe ale geniului său s-au văzut la turneul din 1998,
mai ales în meciul contra Angliei, la golul lui Viorel
Moldovan.

Fatih Terim a construit o echipă în jurul său la Galatasaray, având
să câștige patru titluri și o cupă UEFA și Hagi a revenit
spectaculos din retragere pentru EURO 2000, pentru a-și sfârși
cariera internațională asemeni unei alte legende, Zinedine Zidane:
cu un cartonaș roșu, în sfertul contra Italiei.

Acest minunat talent va fi întotdeauna amintit ca unul din cele mai
imprevizibile talente ale vremii, dar, asemenea altor „grei”
dinaintea sa, grația și creativitatea sa au făcut ca legenda lui să
stea scrisă în piatră.

România – Argentina 3-2

România .- Columbia 3-1