Analiză ce nu trebuie ratată!** De ce joacă România așa prost
Un singur gol marcat în trei meciuri de naționala noastră în
actualele preliminarii pentru Euro 2012, un singur gol din acțiune
marcat în turneul amical din Cipru. România, în mandatul lui Răzvan
Lucescu, înscrie rar, dar ce e mai grav este că nu își creează
ocazii. De ce? Iată câteva posibile explicații.
Sistemul de joc: 4-4-2, un modul
conservator
În perioada Rapid, actualul selecționer juca un sistem foarte
ofensiv, 3-4-3, cu care a câștigat două Cupe ale României și a
disputat un sfert de finală UEFA. Perioada FC Brașov și cea de
acum, de când e selecționer, l-au îndreptat către un conservator
4-4-2. Din raportul tehnic al FIFA, privind CM din 2010, observăm
însă că acest sistem de joc este în declin. Antrenorii preferă să
câștige numeric lupta de la mijlocul terenului, așa că aproape
toate echipele încep cu un singur vârf. România, în toate cele trei
partide jucate în preliminarii, a avut adversari care au înțeles
cât de important este centrul liniei mediane. În schimb, echipa
noastră a avut întotdeauna inferioritate numerică în acea zonă: cu
Albania, Rădoi – Cociș vs Skela – Agoli-Bulku; împotriva Belarus,
Rădoi – Florescu vs Hleb – Kisiak – Kulci; contra Franței, Rădoi –
Florescu vs M’Vila – A. Diarra – Nasri. La fel și cu Ucraina, unde
Alexa și Mureșan luptau îmÂpoÂtriva a trei oponenți, Milevski –
Stepanenko – Timoșciuk. Un exemplu care să întărească declinul
modulului clasic 4-4-2 este campionatul Italiei, unde singura
echipă de top care-l mai folosește este Juventus, aflată abia pe
locul opt. Așadar, ce beneficiu tragi din folosirea a două vârfuri,
dacă linia de mijloc e blocată?
Mijlocașii centrali: decenți în faza
defensivă, inexistenți la construcție
Valoarea unei echipe este dată de axul central, mijlocașii centrali
fiind esențiali în dictarea ritmului. Fie că aceștia sunt Alexa
(foto) – Mureșan, Florescu – Ropotan sau Florescu – Rădoi, au
aceeași problemă: fac decent faza defensivă și sunt inexistenți la
construcție. Selecționerul este adeptul folosirii a doi închizători
clasici în primul „11”, avantajul fiind că zona din fața apărării
este relativ bine securizată, dezavantajul este că în timpul
jocului se creează o distanță foarte mare între atacanți și linia
de mijloc. Niciunul dintre jucătorii arătați mai sus nu are
calitatea tehnică necesară să le permită să verticalizeze jocul, să
scoată om din joc prin dribling și să-și asume pasa decisivă. În
meciul cu Cipru, Lucescu a încercat să acopere falia dintre
mijlocași și atacanți folosind un link-player, un jucător care să
facă legătura dintre mijloc și atac, pe Stancu. Jucătorul Galatei
însă a arătat că îi este foarte greu să joace rolul de servant,
mult mai util în rolul acesta a fost Zicu, în puținele minute
jucate acolo, după înlocuirea „Motanului”.
Atacul: Răzvan a amestecat prea mult
liniile
Marica – D. Niculae, Stancu (foto) – Bilașco, Stancu – D. Niculae,
Sburlea – Bucur, Stancu – Marica. Acestea au fost perechile de
atacanți ale României în preliminarii și în turneul din Cipru.
Mereu schimbate, de unde coeziune și omogenitate? Vremurile când
toată lumea știa că Adrian Ilie și Viorel Moldovan erau titulari,
deranjați uneori de Ionel Ganea, au apus.
7 egaluri a înregistrat naționala în
mandatul lui Răzvan Lucescu, „x” fiind semnul predominant pentru
tricolori
Răzvan Lucescu este invitat astăzi la Informația, de la ora 19:00,
pe Sport.ro
Jocul pe benzi: nimeni nu centrează
Cu Ucraina am folosit perechile Raț – Deac și Maftei – Roman, iar
cu Cipru, Sălageanu – Zicu și Râpă – Torje (foto). În ambele
partide am adus foarte greu mingea în zonele laterale și, evident,
am centrat rar. Atât Roman, cât și Deac sunt jucători de travaliu,
disciplinați tactic, dar nu își câștigă duelurile unu la unu cu
adversarii, așadar ajung greu în poziții de centrare. Mai mult,
Deac și Zicu sunt folosiți deseori cu piciorul de bază în interior,
fiindu-le aproape imposibil să centreze din prima. De asemenea,
Zicu în bandă, într-un sistem 4-4-2, devine inutil, pentru că este
obligat la curse defensive, care îl țin departe de zona în care
este periculos, în preajma careului. Cel mai bun exemplu este
partida cu Franța, când românul a fost epuizat de faptul că trebuia
să „are” întreaga bandă stânga și a sfârșit înlocuit la pauză.
Fundașii laterali sunt un capitol aparte, pentru că în afară de Raț
nu mai avem niciunul care să urce, să-și împingă adversarul în
jumătatea proprie și să ajute echipa furnizând centrări. Maftei,
reprofilat fundaș dreapta abia la 28 de ani, nu trece linia de
mijloc, reflexele de stoper mor greu; Râpă, deși admirabil cu
Italia și bun cu Cipru, nu centrează de două ori într-o partidă,
aceeași fobie, de a trece linia de mijloc, poate și din cauza
tracului, având-o și Sălăgeanu. În aceste condiții, cum putem
desface defensivele supraaglomerate? Nu sunteți nostalgici după Dan
Petrescu și Selymes?
Concluzie: Primează jucătorul
salahor
României îi lipsește omogenitatea în atac. De asemenea, fundașii
laterali și mijlocașii centrali par a fi setați doar pe faza
defensivă. Primii nu participă la faza de atac și nu oferă sprijin
în deschiderea jocului pe benzi, ceilalți sunt rudimentari tehnic.
Echipa duce lipsa unui mijlocaș care să facă bine ambele faze, așa
numitul box to box. Mult mai serios este că, în echipa lui Lucescu,
jucătorul cu glezna fină pare a pierde teren în fața jucătorului
salahor. În final, sistemul de joc în care evoluează România,
4-4-2, este unul vulnerabil în fața echipelor care folosesc modulul
4-1-4-1 (Albania) sau 4-2-3-1 (Bosnia și Herțegovina), pentru că se
pierde un om în cea mai importantă zonă, centrul liniei de
mijloc.
Marian Tudor are 30 de ani,
iar din aprilie 2010 a înființat un blog de analiză fotbalistică, intitulat
„tactic-zone”, foarte apreciat printre microbiști. Este
din Râmnicu Vâlcea și se declară un fan al ziaristului britanic
Jonathan Wilson, cel care radiografiază fotbalul în „Guardian”,
„Independent” și „Sport Illustrated”. Este licențiat în științe
juridice.
Marian TUDOR
marian.tudor@prosport.ro