Analiză:** Istoria unei campanii ratate!

Aseară s-a tras cortina peste preiliminariile Campionatului
Mondial din Africa de Sud, iar bătrânul continent și-a desemnat
pretendentele la mână „Zeiței de Aur”. În acest context ,
www.prosport.ro analizează parcursul echipei noastre naționale în
grupa a 7-a de calificare.

În timp ce Danemarca, Elveția sau Slovacia, asta că să nu amintim
de super-puterile Germania, Spania, Italia sau Anglia, sărbătoreau
prezența la turneul final, naționala română disputa un meci ce avea
drept singură miză rămânerea în urna a doua valorică. Băieții lui
Răzvan Lucescu au atins acest deziderat, învingând pe Insulele
Feroe cu 3-1, însă această victorie reprezintă doar o palidă
consolare comparativ cu țelul pe care ni-l propusesem la începutul
campaniei.

„Meciul cu Lituania ne-a tăiat elanul! De acolo a început
declinul!„, a declarat Dorin Goian, unul dintre fundașii
naționalei.

Într-adevăr, România a debut cu stângul, 0-3 cu Lituania, la Cluj,
însă era abia prima partidă a campaniei și mai era timp pentru
redresarea situației. Curios, înainte de startul preliminariilor
Lituania era văzută drept una dintre echipele pe seama căreia se
pot obține ușor punctele calificării.

A urmat apoi meciul din Feroe, aparent o formalitate, dar
„tricolorii” au muncit mult pentru un 1-0 chinuit, iar intervenția
providențială a lui Lobonț, din finalul partidei, a salvat echipa
de un nou rezultat rușinos. Acumulam primele puncte în clasamentul
grupei a șaptea.

Meciul cu Franța sau mai bine zis prima repriză a partidei de la
Constanța a oferit speranțe, atât prin prisma jocului, cât și prin
cea a rezultatului. 2-0 la pauză, cu Florentin Petre și Dorin Goian
pe post de eroi. Partea secundă a aparținut oaspeților, Ribery
reducând din diferență, în timp ce EUROGOLUL lui Gourcuff sublinia
cu dungi groase motto-ul românilor „e bine si asa, mai mult
nu se putea„. Un 2-2 inexpresiv și fără impact asupra
clasamentului grupei, dar un rezultat care oferea ambilor
antrenori, Victor Pițurcă, respectiv Raymond Domenech, o vacanță de
iarnă liniștită.

Următorul meci avea să fie unul la spectaculos, cel puțin ca număr
de goluri marcate. Din păcate România pierde cu 2-3 în fața
Serbiei, pe teren propriu, iar partida cu Austria devenea decisivă
în lupta pentru obținerea locului de baraj.

Partida de la Klangenfurt a început bine pentru noi, Cristi Tănase
a marcat un super-gol la chiar debutul său sub „tricolor”. Gravele
greșeli din apărare i-au oferit lui Hoffer șansa să-l devanseze pe
jucătorul nostru, atacantul austriac reușind o „dublă” la debutul
său pentru naționala austriacă.

Returul partidei cu Lituania aduce o schimbare: „iese” Victor
Pițurcă, „intră” Răzvan Lucescu. Noul selecționer avea ca obiectiv
reîmprospătarea lotului în vederea noilor preliminarii pentru EURO
2012 și, evident, calificarea la acel turneu. Lucescu jr. își ia
rolul în serios și obține victoria, la primul său meci în postura
de antrenor al echipei naționale. Marica a semnat reușita prin care
România își lua, tardiv e drept, revanșa vis-a-vis de meciul de la
Cluj.

Partida de pe Stade de France contra naționalei „Cocoșului Galic”
se juca pentru orgoliu și pentru infimele șanse teoretice de a mai
ajunge pe locul 2. Henry deschide scorul în minutul 48, iar Escude
pune „piciorul” la remiza de palmares. 1-1 obținut de Răzvan și
noua sa echipă, dar calificarea era compromisă.

Returul cu Austria se dorea a fi un meci-reviriment, având în
vedere schimbările și noua atmosferă din jurul echipei
reprezentive, însă golul din minutul 83 al lui Schiemer anulează
reușita lui Gigel Bucur. Un nou 1-1, un nou rezultat de egalitate,
un punct contând doar pentru clasamentul coeficienților de
țară.

A urmat întâlnirea cu Serbia. Scorul, 5-0 pentru gazde, nu lasă loc
de comentarii. Trei goluri primite la foc automat în ultimele 10
minute ale partidei, cu Milan Jovanovic pe post de mitralior. Ca o
paralelă jenantă, amintim că modesta reprezentativă a Insulelor
Feroe a primit doar patru goluri de la sârbi, în două
meciuri.

Ultimul meci, cel cu Insulele Feroe de pe teren propriu, trebuia
câștigat pentru a nu capota definitiv în lupta cu coeficienții și
clasamentul pe țări. 3-1 la Piatra-Neamț în fața unui public
entuziast și dornic de a urmări la lucru naționala indiferent de
context; astfel s-a pus capăt unei campanii pe care am terminat-o
pe locul 5 al grupei, deși obiectivul minim era poziția a doua. S-a
ajuns aici poate și pentru că majoritatea partidelor importante au
fost abordate având o atitudine umilă, un complex de inferioritate
de care nu reușim să scăpăm indiferent de modificările din cadrul
staff-ului tehnic sau al lotului.

Sloganul de promovare al WorldCup din 2010 este „It’s
possible„…nu și pentru noi.

Articol scris de Valentin
Năstăilă